Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

233
Interviu DISCOBOLUL
destul de important acest pas în înţelegerea poeziilor pe care le
discutăm şi, mai mult, cred în depăşirea acestui fenomen care, după
mine, încă se manifestă în generaţia din care fac parte, şi anume
digerarea mai anevoie a poeziei moderne, incluzînd aici toate
tendinţele moderniste.
P.P.: În concepţia mea, eu scriu poeme. Eu cred că există o diferenţă
între poezie şi poem. Cred că poezia este o femeie, iar poemul este
un bărbat. Cred că poezia cîntă, se îmbracă în haine frumoase, este
romantică, pune foarte mult accent pe sentiment, pe cînd poemul
trăieşte într-o lume detaşată cumva de romantism, sau trăieşte într-un
romantism specific bărbatului. Cred că poemul este mai puternic şi
pentru că poemul este esenţa poeziei. Eu cred în poezia care spune
ceva. Nu trebuie neapărat să cînte. Poate că un poem cîntă prin ritmul
său, nu neapărat prin rimă. Sînt, însă, situaţii cînd scriu şi poezie cu
rimă, aste depinde foarte mult de starea mea interioară. Sînt situaţii
în care, scriind, vin rimele fără să le cer eu, de aceea se întîmplă în
poemele mele să am inserţii cu rimă în cadrul unui poem, această
inserţie venind ca un cîntec. Nu am fost niciodată adepta poeziei
uşoare, chiar dacă pentru public e foarte important să asculte un
poem ca şi pe o muzică. Asta nu înseamnă că nu se poate scrie
poezie cu rimă, poezie foarte bună care spune foarte mult. De aceea
nu pot să fac o delimitare foarte clară între poezia cu rimă sau
poemul scris în vers alb. Cred că e foarte important ca ceea ce scriu
să spună ceva, să fie puternic, să fie legat mai mult de starea pe care
o poate percepe cît mai multă lume. Sigur că în primele mele cărţi,
sau în cea mai recentă carte sînt şi versuri mai uşoare, sau poeme mai
uşoare, pentru că dacă eu aş fi scris o carte puternică de la început
pînă la sfîrşit, acum, probabil aş fi nominalizată pentru premiul de
literatură.
Chiar dacă mă întorc asupra primelor mele cărţi, sînt acolo
poezii pe care nu le-aş mai fi tipărit niciodată…, dacă le-aş fi lăsat să
stea cîţiva ani. E bine însă că s-au publicat aşa cum sînt pentru că
dacă stau să mă gîndesc la cartea mea de debut, Cu mîinile în flăcări,
acolo sînt trei poezii, din şaizeci şi patru, foarte bune. Trei. Am făcut
şi o antologie de autor, unde eu am făcut selecţia şi am vrut să fiu
foarte rea cu Paulina Popa – nu ştiu dacă am reuşit – şi din prima
carte am selectat trei poezii.