Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Am carat pamint cu inima
Am carat pamint cu inima .
Gistele salbatice aduceau prosoape umede
atunci cind febra devenea
o camasa de forta
silindu-ma sa ma opresc .
Era pauza de prinz . Nu mincam nimic .
Ora de mijloc prinsese radacini
ca un bulb
şi nu vroiam sa tulbur acest imperiu primar .
Şi cea mai mica miscare
ar fi rupt o radacina de timp.
Era pauza de masa .
Norii stralucitoari stateau în jurul meu
inconjurati de multe fintini
cu apa pina la buza pietrei .
Nu beam nimic .
Am facut-o odata, demult
şi tot pamintul carat cu inima
s-a scurs pe chipul acela
pe care l-am vazut în apa dulce a fintinii,
acoperindu-l .
Poeme de Miron ŢIC
Porumbelul din sanatoriul de munte
Un bulgare de sare stralucitor ,
un aer argintiu
în jurul celor care traiau sub munte.
Consumul zilnic, atit şi atit, nimic mai mult.
Cum straluceste sarea? Cine poate spune ?
59