Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

201
Teme la alegere
Dialogul va fi servit cel puţin la a-l face pe cititor conştient de acest
adevăr 81 .
În comedia kunderiană în schimb, prin schimbarea genului
literar, autorul nu mai este cel care vorbeşte; personajele sînt cele
care-l interpelează şi-l provoacă (ele rămîn totuşi sub autoritatea lui,
deoarece piesa este deja scrisă). Aceste personaje îl pun pe creator în
poziţie de receptor acuzîndu-l sau evaluînd demersul, care poate
varia sensibil în timp. Dacă, de exemplu, calul nu este prezent pe
scenă, acest lucru nu se datorează doar tipului de reprezentaţie; este
şi pentru că autorul nu doreşte să încremenească textul său într-un
timp dat, el vrea să-şi ofere posibilitatea de a stabili punţi între trecut
şi prezent. E ca şi cum Stăpînul s-ar revolta împotriva tipului de
scriitură, de repetare, ca şi cum ar fi dorit să rămînă înţepenit în
universul său şi nu ar fi de acord cu schimbările. Dar Kundera
doreşte să ne avertizeze că timpul trece, că schimbările trebuie să se
producă, iar cititorul sau spectatorul trebuie să fie conştient de ele şi
să le accepte.
Am semnalat mai sus faptul că trecerea la genul dramatic
permite absenţa autorului şi a dialogului pe care-l are cu cititorul –
personajele însele sînt cele care interoghează publicul de data aceasta
şi-şi permit să emită judecăţi asupra talentului sau asupra atitudinii
autorului. Prezenţa spectatorului şi conştienţa pe care actoriipersonaje
o manifestă în acest sens cer un comportament adecvat.
Astfel, prin didascalii, aflăm că Stăpînul îşi potriveşte îmbrăcămintea
„ca şi cum s-ar teme să nu cumva să atragă atenţia printr-o neglijenţă
vestimentară” 82 . Nu există nici o îndoială în legătură cu avantajele şi
dezavantajele unei reprezentaţii teatrale. După cum am spus deja,
Stăpînul est nemulţumit că nu are un cal – dar acest gen de
81 Doar două exemple: „Îţi dai seama, cititorule, că sînt pe calea cea bună,
şi că n-ar depinde decît de mine să te fac să aştepţi un an, doi sau chiar trei
povestea dragostei lui Jacques, despărţindu-l de stăpînu-său şi făcînd ca
fiecare dintre ei să treacă prin tot felul de aventuri după bunul meu plac.” (p.
8); „Dacă nu te mulţumeşti, cititorule, cu cele ce ţi-am destăinuit din
dragostea lui Jacques, fă tu mai bine, n-am nimic împotrivă. Oricum ai
porni-o, sînt sigur că vei sfîrşi la fel ca mine.” (p. 287) Denis Diderot,
Jacques fatalistul şi stăpînul său..., op. cit.
82 M. Kundera, op. cit., scena 1, p. 33.