Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
Un poem de
Dumitru CHIOARU
PARIS DE SEARĂ
Pe cheiul Senei privind în valuri
mă regăsesc cărunt şi-ncercănat
- arunc o piatră să-mi dizolv prezenţa –
turist prin visul meu de-o viaţă
am bătut la pas grădini şi bulevarde
vrăjit de catedrale şi muzee
şi recules la cafea pe-o terasă –
parcă aş trăi altă viaţă
printre poeţi şi pictori blestemaţi
să guste nemurirea-n cafenele
şi şă-şi sfîrşească zilele în Sena –
dar un refuz îmi dă tîrcoale:
nu voi muri-n Paris pe-o zi cu ploaie
răstălmăcesc un vers mai trist ca niciodată
în poemul meu atît de zadarnic
- am pierdut şi vecernia de la Notre Dame –
buchiniştii încuie cărţi vechi în lăzi de tablă
pe Sena se luminează vapoare
cu pasageri gălăgioşi – poeţii
dorm duşi în Montparnasse şi în Montmartre –
mă uit în palma mea de om din Est:
picuri de ploaie strălucesc pe liniile ei subţiri
se şterg ca nişte graniţe din minte –
e prea tîrziu Paris
pentr-un absent al vieţii? ▄
130