Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

271
Poeme de Adriana TEODORESCU
de m-am rupt în două şi nici azi nu ştiu
dacă nu eu latru afară aşteptându-mi căldura,
dar aici, din timp faci sodă caustică şi te speli cu el
ca să te ardă ca un fel de soare dezordonat.
şi-a izbucnit vara din măruntaiele oalei cu leşie
şi s-a răspândit găina în toţi copacii
şi a-nfrunzit, frunze şi omizi ca inerţii de cioc.
iar eu m-am făcut sul de copil când m-am hotărât
că peste asta nu pot trece şi am împrejmuit ziua
cu garduri ghimpate dintre care a fugit,
lăsându-şi pielea cu umbre de sânge pe nările mele.
înnebunite de găina ce-a crescut peste curte
şi s-a făcut pădure.
Vocea mea se prăjeşte afară ca nevasta sacrificată
a porcului tăiat de Crăciun.
Iarna se sinucide în faţa mea şi un sul de copil
îşi citeşte poveşti de care se umple ca de bube:
din mijlocul căţecopilului, Dumnezeu se rupsese ca un dinte
de lapte.
Să locuiesc, să locuiesc...