Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

ARCHAEOLOGICA
VASILE MOGA
Patrimoniul arheologic încotro?
Subiectul segmentului de care ne ocupăm de câţiva ani în
paginile revistei Discobolul nu îşi va propune să se ocupe de această
dată, de literatura arheologică, aşa cum am obişnuit pe virtualii noştri
cititori ci doreşte să abordeze dintr-o altă perspectivă, patrimoniul
arheologic, anume să discute de un fenomen ce a atins cote
îngrijorătoare acela a braconajului siturilor arheologice, acţiune
distructivă pusă la cale de diferite reţele transfrontaliere, care, cu
mijloace dintre cele mai sofisticate, efectuează săpături ilegale, în
urma cărora zeci de mii de artefacte, aparţinând tuturor epocilor din
istoria noastră veche, sunt depistate, strânse şi vândute în felurite
locuri din Europa sau dincolo de Ocean.
Totul pare să fi început după anii ’90 când în presa noastră se
relatau lucruri incredibile despre spolierile la care sunt supuse
aşezările umane, în primul rând din zona capitalei regatului dac (şi
vom vedea, şi alte regiuni din interiorul şi exteriorul arcului
Carpatic) de către grupuri „de comando” în căutare de aur (vestitele
monede de tip KOSON sau LISIMACH, statuete şi alte bijuterii din
metal preţios) astfel încât aurul Daciei a ajuns „în timp de pace” pe
pieţele de antichităţi din vestul sau estul European.
În urma braconării siturilor rămân aşezări antice devastate,
tone de unelte de fier lăsate de izbelişte, ceramică înstrăinată din
stratigrafia arheologică, totul distrus şi în mare parte pierdut, pentru
272