Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

243
Interviu DISCOBOLUL
G.P.: Eu v-aş invita să faceţi un joc, să luaţi aceste prime versuri, să
le puneţi cap la cap şi veţi descoperi un nou poem al Paulinei Popa.
Versul acesta cu care se termină şi începe poemul, dacă este pus ca
vers separat se obţine un poem. Eu am spus odată că e o hiperglossă
a literaturii române. E un procedeu foarte interesant, cea mai
cuprinzătoare glossă a literaturii noastre. Nici nu cred că este
neîncheiat. Cred că versul acela are ceva sentenţios şi asta se vede în
momentul în care refaci poemul din fiecare vers de pe fiecare pagină.
S.: Alt poem pe care am vrea să îl auzim este Mă închin.
P.P.: Mă închin (vol. îngerul politic, p.)
MĂ ÎNCHIN / şi mă prefac că vorbesc, că sînt vie, / că mănînc
mîncare ca oamenii, / că sădesc flori în pămînt bun, / că le ud cu apă
dintr-o fîntînă sfinţită, / că le rup apoi să le duc la biserică. // Mă
prefac că sînt vie, că-mi este cald, / Că am bogăţii fără seamăn / Şi
un cămin plin cu îngeri, / Că umblu desculţă / Şi de atîta fericire /
Dansez… // Mă prefac, / mă prefac, // şi ce puzderie de circari în
piaţa oraşului / fluturînd steaguri!
S.: Ei, bine, despre acest poem trebuie să vă facem o mărturisire, el
a fost ales în unanimitate drept cel mai frumos de către noi şi a fost
acceptat fără rezerve, pentru că am făcut, evident, o selecţie a
poemelor, deoarece nu am putem să le discutăm acum pe
toate.Acum, mai există, desigur, şi alte păreri dar din partea mea am
o întrebare: ce aţi vrut să spuneţi în acest poem, sau mai exact ce aţi
simţit?
P.P.: Am simţit că într-un an electoral în care lumea este cuprinsă de
un ger politic cumplit, toată lumea se preface. Ca urmare, mă prefac
şi eu. Asta am simţit. Încheierea spune totul: „şi ce puzderie de
circari în piaţa oraşului / fluturînd steaguri!”.
S.: Plecînd de al afirmaţia aceasta, poate fi privit întregul poem un
pamflet? Avînd în vedere şi titlul, cu interesantul joc de cuvinte,
îngerul politic, sau e pur şi simplu o poezie de stare cu anumite
tangenţe?
P.P.: Este o poezie de stare. Poemul nu poate fi privit ca un pamflet
politic. Poate fi privit în relaţie cu acel an electoral sau cu politicul,
ca o tragedie interioară. Vrînd, nevrînd, tot ceea ce se întîmplă întrun
asemenea an, sau tot ceea ce se întîmplă în viaţa noastră socială,
chiar dacă nu ar trebui să influenţeze neapărat stările noastre, iată că