Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

249
Interviu DISCOBOLUL
general, este cea prin care poţi intra într-o foarte bună relaţie cu o
persoană. Am un motiv al mîinii pe care îl duc din prima mea carte.
S.: Mi s-a părut foarte interesant, chiar dacă nu este destul de
evident, nu sare în ochi, se simte, rămîne o senzaţie din felul în care
aţi reuşit să creaţi imaginea aceasta a mîinii.
P.P.: Am scris multe poezii pentru copii. Chiar şi în poeziile mele
pentru copii – am multe poezioare – mîinile mamei, e foarte
important asta. Nu am definitivat încă o carte despre mîna ca lume.
Dacă am pornit „cu mîinile în flăcări”, probabil, mai încolo, voi scrie
o carte, cînd mîinile vor fi altfel.
S.: Credeţi că limbajul mîinilor, al ochilor, al feţei pot spune uneori
mai mult decît o fac cuvintele? Poate sugera mai mult?
P.P.: Eu am un cult pentru cuvînt. Poate mi-e teamă să spun că ar
putea să sugereze mai mult, dar dacă ne gîndim că e un limbaj al
mîinii, limbaj înseamnă de fapt tot cuvînt, nu? Pentru că atunci cînd
gîndim un cuvînt fără să îl rostim, el produce un sunet, el produce o
vibraţie. S-au făcut cercetări şi s-a putut constata că un gînd produce
o vibraţie. Poate că pornind de la acest fapt, limbajul mîinilor sau al
ochilor, sau al feţei ... cel puţin limbajul mîinii poate să spună foarte
mult, să transmită foarte mult.
S.: Un alt poem este Jurnal. Vă rugăm să îl citiţi.
P.P.: Jurnal (vol. îngerul politic, p. 82)
JURNAL, / GUVERNE – PREŞEDINŢI – RACHETE – FRIG. /
Ochii zidind întunericul, zăpada ce acoperă cerul, / aventura unei
lumi alunecînd. // Religii şi dogme supuse unei legi perverse, /
fanatici şi docţi împărţind planeta / pe planşete de carne, în
dormitoare de lux / după reguli fanatice, / sexuale, / politice, / ori
după lama securii. // Peste toate, ochii zidind întunericul, / frigul
spiritual, mame şi copii cu gura şi ochii secaţi, / părinţi ucişi /
decapitaţi, / omorîţi cu pietre / şi urletul ce nu mai conteneşte. //
Peste toate frigul, întîlniri interconfesionale, / conferinţe mondiale,
maşini ultramoderne, / guverne, / preşedinţi, / rachete, / avioane. /
aparatură ultrasofisticată / şi lumea cu pietre sub blestemele proprii /
cu crucea în mînă.
Acest poem este poemul unei lumi actuale. Aşa este lumea,
aşa a fost în 2004, aşa este şi astăzi. Încep cu „jurnal” pentru că ar