Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
din Paris -
Un exerciţiu al independenţei
şi de stăpânire a fricii
- interviu realizat de Cornel Nistea cu scriitorul Dan Culcer
„Nu ezit să precizez aici că nici într-un caz nu mă consider disident.
Aş fi putut poate să joc acest rol cu cei care se zvonea în 1990 că au
fost aşa ceva”.
Cornel Nistea: Dragă Dan Culcer, parcurgându-ţi o notă
existenţială, o mărturisire mai veche, am fost impresionat să constat
efectele „traumelor” din copilărie şi adolescenţă ca rezultat al
refugiului familiei tale din Ardeal în Dobrogea urmare a Diktatului
de la Viena din august l940 , ca mai apoi să simţi cumplitul frig al
dictaturii comuniste. Vorbeşti acolo de „frica de când eram copil” de
„durerea” care „poate fi definitivă”. E un reper existenţial important
copilăria, şocurile provocate de diferite întâmplări dramatice în viaţa
omului? Pot fi acestea hotărâtoare pentru evoluţia scriitorului, a
artistului de mai târziu? Vorbeşte-ne, te rog, de experienţele tale din
anii copilăriei şi adolescenţei.
Dan Culcer: Da. Frica nu era doar de sursă politică.
Supravegherea nu era totală, dar forţa conducătoare, partidul
securistogen, dorea să menţină teama în oasele tuturor, teama care,
nu-i aşa, păzeşte bostănăria. Colaboraţionismul se manifesta prin
72