Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
pânze ale unora dintre cei mai cunoscuţi şi cotaţi maeştri ai
picturii(Grigorescu, Luchian, Pallady, Toniţa, Petraşcu) româneşti
sau universale (cazul tablourilor sustrase de la Sibiu şi revenite după
bune decenii în Muzeul Brukenthal este de acum celebru).
Mai sunt în evidenţele organelor în drept peste 18.000 (!)
bunuri aflate în urmărire în ţară sau dincolo de graniţele sale.
Reîntorcându-ne la arheologie şi patrimoniul acesteia, nu
spunem o noutate atunci când afirmăm că expunerea la Bucureşti,
Alba Iulia şi Cluj-Napoca ale unora dintre cele mai mediatizate
recuperări de artefacte provenite, în primul rând, din arealul cetăţilor
dacice din Munţii Sebeşului (Orăştiei, n.n.) a stârnit în egală măsură
interesul specialiştilor dar şi a publicului larg, opiniile în legătură cu
originalitatea antică (dacică, n.n.) şi să o numim presupusă falsitate a
unora dintre piese făcând să curgă multă cerneală şi fantezie ale celor
ce pretind că ar fi autorii unora sau altora dintre obiecte.
Alături de celebrele brăţări spiralate (dintr-un lot de 10
asemenea bijuterii au fost recuperate, deja, jumătate) numărul
pieselor de patrimoniu mobil constând din materiale din bronz (multe
reprezentând importuri ajunse aici pe calea schimburilor comerciale
dintre daci şi lumea clasică înconjurătoare), unelte din fier grupate în
jurul meseriilor tradiţionale ale geto-dacilor şi zeci de mii de monede
(şi nu ne referim la amintiţii kosoni!) stau mărturie asupra
fenomenului spolierii siturilor dacice şi romane de pe cuprinsul
fostelor provincii romane Dacia şi Scythia Minor. Fără să intrăm în
detalii trebuie totuşi să spunem că braconarea bunurilor patrimoniale
arheologice (din categoria tezaur sau fond) nu a ocolit nici siturile
judeţului Alba.
Realitatea faptelor are antecedente ce se pierd cu mai bine de
două secole în urmă când, spre exemplu, tezaurele de podoabe dacice
din argint apărute fortuit la Săliştea (fosta Cioara) sau Poşaga de Sus
(Munţii Apuseni) au luat drumul Vienei, când parte din cele 25
tăbliţe cerate – vestitele triptice transilvane - descoperite în câteva
din fostele galerii aurifere de la Alburnus Maior (Roşia Montană) au
fost duse la Berlin sau Budapesta, în fine pentru a rotunji
exemplificările, mai multe inscripţii apărute cu ocazia constituirii
cetăţii Vauban (începuturile veacului al XVIII-lea) de la Alba Iulia,
274