Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
Cluj, la Baia-Mare, Bistriţa, Năsăud, Sfântu Gheorghe, Braşov,
Bucureşti şi retur pe Valea Oltului, spre Oradea, pe care nu l-aş fi
putut străbate singur, dacă nu conducea el o maşină rusească de
teren, închiriată la Budapesta. Am scris despre această călătorie în
reportajul (scenariu de film documentar filmat şi montat dar
niciodată difuzat) publicat în revista pariziană anarhistă «Iztok»,
editată de vlahul Nicolae Trifon sub titlul «Periplu în căutarea ţării
mele» (în franceză). Textul este vizibil în revista Asymetria
(http://www.asymetria.org ).
Am văzut atunci în România scene de istorie pe care reportajul
meu încerca să le interpreteze: înfiinţarea UDMR la Cluj, minerii în
Piaţa Victoriei la 19 februarie 1990. Am discutat cu martorii zilelor
din decembrie la Cluj şi am înţeles că mişcarea a fost provocată
oficios şi nu a fost spontană, cum li se părea unora. Am avut intuiţia
teatralizării mişcărilor cînd mi s-au comunicat elementele prezenţei
unor actori cunoscuţi şi apreciaţi în fruntea manifestaţiilor televizate,
în cel puţin trei oraşe, Timişoara, Cluj şi Bucureşti. Mărturisesc că
am crezut şi cred că nu a fost revoluţie în România.
Tineri au căzut sub gloanţe. Dar asta nu înseamnă revoluţie ci
represiunea unei mişcări de protest. Alţii au vrut să introducă o
radicalitate, inoportună din unghiul manipulatorilor, şi au fost urgent
izolaţi şi îndepărtaţi. Ca să fie revoluţie se impune un proiect social
diferit. În loc de asta s-a realizat restauraţia unui sistem abolit
(capitalismul) din iniţiativa urmaşilor creatorilor regimului comunist,
acum escamotat, nu revoluţionat, benficiarii escamotării fiind chiar
privilegiaţii vechiului regim. Nu e prea complicată fraza, sper.
Cornel Nistea: În 2000 înfiinţai revista electronică (on line)
Asymetria ca mai apoi să iniţiezi grupul de discuţii Yahoo
„Societatea de mâine”. Este un efort considerabil care presupune
multă energie pe care ai fi putut să o dedici scrisului, sau consideri
că acum e oportună încă lupta pentru Adevăr, să numim aici şi
militantismul pentru procesul comunismului, cu ce rezultat oare de
vreme ce după aproape două decenii de la executarea dictatorului
Nicolae Ceauşescu, cei care fac jocurile politice în România sunt
aceiaşi emanaţi ai ideologiei comuniste. Ce este de făcut? E suficient
oare să facem cunoscute crimele dictaturii comuniste, să-i
demascăm pe torţionari, pe foştii potentaţi ai dictaturii comuniste
86