Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

147
Traduttore – Traditore?
şi chiar literele noastre, ale mele şi ale Asiei! Urând aşa cum poţi urî
numai – unicul lucru-demn-de-ură, de două ori reînviat, şi anume:
urând: neputând să vadă, iar văzând – să privească pe săturate – ei,
bine, această soră Valeria evident n-avea să vrea să-mi spună ceva.
Aş putea invoca scena biblică a urii chiar acolo la groapă, a acestei
surori Valeria, faţă de cea mai blândă soră, Asia, în braţele căreia a şi
murit Andrei, dar acest lucru se referă deja la cronica familiei
noastre.
Şi, ca să termin despre D.I. Ştiu numai că a murit pe Pimen
Bătrânul şi că a lucrat până în ultima zi. Dar chiar de n-aş fi ştiut –
tot aş fi ştiut.
Am la mine, în amintirea lui, cartea lui despre tiza mea şi, în
oarecare măsură, compatrioata mea, Marina 15 , în cinstea căreia aşa
m-a şi numit pe mine mama.
--------
A câta iarnă era? Ele se contopesc toate într-una singură, fără
dată. În orice caz, era iarna „săritorilor”, nişte făpturi nemăsurat de
înalte, în mantii albe, din nămeţi albi ce se prăvăleau peste şubele
singuratice şi, uneori, şi pe sub şubă, pe veston, după care – deja
drumeţ întârziat – în alb, dar făptura nemăsurat de înaltă – în şubă –
scăzând în înălţime. Aşadar, în acea iarnă a săritorilor, mă duc cu
actualmente răposata T.F. Skriabina la unul dintre amicii ei muzicali
şi nimeresc direct pe cuvintele: „Nemaipomenit bătrân! Tare ca
piatra! În primul rând, imediat ce s-a aşezat, una dintre cercetătoarele
noastre îi răstoarnă de pe dulap, aproape direct pe cap – cinci volume
de pravile juridice. Iar când i-am spus: „Ida Grigorievna, mai cu grijă
totuşi, aşa poţi să şi omori un om!” – el – mie: „Nu vă neliniştiţi,
doamnă, de moarte nu mi-e frică, iar de cărţi nici pe atât – în viaţa
mea mai mult le-am scris eu pe ele”. Începe interogatoriul. Tovarăşul
N ia imediat taurul de coarne: „Care sunt convingerile
dumneavoastră politice?” Inculpatul, tărăgănat: „Con-vin-ge-ri-le
mele po-li-ti-ce?” Ei, socoteşte N, bătrânul nu mai înţelege nimic,
trebuie să-l întreb mai simplu: „Cum vă raportaţi la Lenin şi la
Troţki?” Inculpatul tace, noi suntem convinşi că din nou n-a înţeles,
15 Referire la Marina Mnişek, membră a unei familii nobiliare din Polonia secolului al XVIIlea,
implicată în intrigile legate de lupta pentru tronul Rusiei, personaj al piesei lui Puşkin,
Boris Godunov.