Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
La Kundera, lipsa interesului pentru costume, insistenţa pe
aventuri ce s-ar putea situa oricînd, conştienţa pe care o au
personajele de a nu fi decît avatarurile unui alt text literar, de a ţine
de domeniul invenţiei, merg în acelaşi sens. Subiectul permite
adaptarea la orice epocă iar temele tratate sînt mereu de actualitate.
Variaţiuni pe aceeaşi temă
Kundera apreciază în romanul diderotian „schimbarea abilă
de registre; sensul ritmului; prestissimo-ul primelor fraze”. Comedia
sa nu este o adaptare ci o variaţiune: alegînd cele trei istorisiri,
Kundera a făcut un pariu, acela de a „renunţa la unitatea strictă a
acţiunii şi a crea coerenţa ansamblului prin mijloace mai subtile: prin
tehnica polifoniei (cele trei istorisiri nu sînt relatate succesiv ci se
întrepătrund) şi prin tehnica variaţiunilor (fiecare din cele trei
istorisiri constituie variaţiunea celeilalte)”. Astfel, această piesă care
este o „variaţiune pornind de la Diderot” este în acelaşi timp un
„omagiu adus tehnicii variaţiunilor” 64 .
Să intrăm în miezul acestor variaţiuni. Stăpînul şi Jacques
sînt puşi în situaţia de a cunoaşte fiecare „trecutul” celuilalt. Această
viziune poate fi considerată ca un flash-back ce se produce
instantaneu; spaţiul şi timpul nu sînt bine delimitate, formînd un tot
bazat pe memorie şi pe evenimentele prezente.
În piesa lui Kundera se regăsesc aceleaşi istorisiri povestite
de Diderot în romanul său, dar oarecum scurtate, ca şi cum s-ar şti că
cei care privesc piesa de teatru cunosc deja subiectul. Povestea lui
Jacques începe cu frazele următoare, reluate după aceea ca un
laitmotiv : „Pentru că, atunci cînd mi-am pierdut fecioria m-am
îmbătat, tatăl meu, nebun de mînie, mi-a tras o mamă de bătaie, un
regiment trecea pe la colţul străzii, mă înrolez de îndată, se dă o
bătălie, primesc un glonte în genunchi. Ceea ce a adus de altfel cu
sine un şir nesfîrşit de aventuri.” 65
În prima scenă a celui de-al doilea act, Jacques repetă: „Totul
a început prin pierderea fecioriei mele, m-am îmbătat, tatăl meu mi-a
64 Milan Kundera, „Introduction à une variation” în op. cit., p. 23.
65 M. Kundera, op. cit., p. 34.
194