Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
impus datoria de a trăi, motivând-o prin explicaţii sociale şi
ideologice 41 . Eutanasia pare a redeschide însă drumuri pierdute.
Concluziile cărţii extrag însă un principiu ce aparţine istoriei în
esenţa sa (ca loc al omului), nu exclusiv unei anumite perioade. Mai
întâi se observă că puterea, oricare ar fi natura ei, încearcă să
împiedice şi să disimuleze suicidul 42 . Cu toate că se încearcă
stabilirea unor cauze clare ale sinuciderii, ele rămân aproape
întotdeauna misterioase 43 . Sinuciderea este ireductibilă la cauze sau
genetice, sau sociale, sau psihologice. Ea le conţine poate pe toate la
un loc şi este totuşi mai mult decât suma acestora. Finalul conţine
atât o concluzie, cât şi o întrebare. Sinuciderea trebuie să rămână de
cercetat, căci nu putem admite tacit ca pe o evidenţă că a trăi
indiferent cu ce preţ valorează mai mult decât moartea 44 . Aceasta e
concluzia. Dar întrebarea este dacă nu cumva, sinuciderea a fost
respinsă cum puţine acte umane au fost, datorită capacităţii sale de a
dezvălui obligativitatea morţii, mai mult decât ca pe o idee, ca pe o
imagine. Dar acest refuz colectiv şi individual nu este dictat oare de
invincibila repulsie a fiecăruia de a-şi reprezenta o soartă despre
care se ştie că va fi în mod inevitabil şi a lui? 45 . Numai că şi moartea
celuilalt poate face acelaşi lucru. Totuşi sinuciderea e mai mult.
Lucrarea aceasta o va privi în faţă. Nu-i va refuza realitatea, ci doar
fundalul realităţii. Nu o va căuta în oameni, ci în personaje. Şi nu va
avea pretenţii de a o fi putut vedea în totalitate. Sinuciderea va fi
căutată în Oblomov (I. A. Goncearov) şi în Străinul (Albert Camus).
Nu ca şi cum ai porni pe o cale cunoscută pentru a re-cunoaşte
chipuri ştiute, nu pentru a mima umplerea cu sens a unor forme ce nu
suportă decât exact pe cel care îl ai tu. A căuta sinuciderea este şi o
formă de a apropia cele două opere, de a le face să fie împreună şi
fiecare pentru sine în moduri noi, în aşa fel încât sinuciderea căutată
s-ar putea transforma prin găsire în ceva ce e şi nu e ea. Operele
literare dau viaţă celor care intră în ea. Cititori şi imagini. O viaţă
41 Ibidem, p. 340
42 Ibidem, p. 318
43 Ibidem, p. 329
44 Ibidem, p. 343
45 Ibidem, p. 343
186