Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
atins!
JUSTINE : Nu e un ticălos! E prietenul tău!
BIGRE-FIUL, cu mînie : Prietenul meu?
JUSTINE :Prietenul tău, dacă vrei să ştii! Nici măcar nu m-a
BIGRE-FIUL:Taci!
SAINT-OUEN :Da, nimic altceva decît un ticălos!
STĂPÎNUL: Nu. Nu te mai adînci în autoacuzaţii! 69
Scena se termină prin reconcilierea „prietenilor” în vreme ce
sfîrşitul primului act pregăteşte deja cadrul pentru cea de-a treia
poveste, cu apariţia Hangiţei la hanul Cerbul Mare (scena 6) unde
Jacques şi Stăpînul său vor petrece cîteva zile din pricina vremii
urîte. Prima scenă a celui de-al doilea act marchează începutul
povestirii Doamnei de La Pommeraye şi a Marchizului des Arcis.
Acesta schimbă replici cu Hangiţa care se pune în pielea Doamnei de
La Pommeraye, lucru cu atît mai amuzant cu cît replicile acestei
doamne de calitate se întrepătrund uneori cu cele care implică
obligaţiile Hangiţei. Se întîmplă la fel în roman, cu deosebirea că
avem aici uneori un dialog clar între Doamna de La Pommeraye şi
Marchiz, în vreme ce la Milan Kundera doar Marchizul este prezent.
Să fie oare pentru că textul diderotian nu-l antrenează decît pe acesta
din urmă la Cerbul Mare pentru a-i întîlni aici pe Jacques şi pe
stăpînul său şi evident, a discuta cu ei? Oricum ar fi, această
„găselniţă” ilustrează o dată în plus refuzul iluziei realiste, sursă de
amuzament pentru spectator.
Ca în celelalte două istorisiri unde cuplurile Justine-Bigre şi
Agathe-Saint-Ouen apar pe scenă exact în momentul în care se
vorbeşte despre ei, Mama şi Fiica 70 , cărora Hangiţa – alias Doamna
de La Pommeraye – se pregăteşte să le vorbească, îşi manifestă
prezenţa pe estradă. Această a treia poveste se desfăşoară în mod
similar celei din roman (scena 5) doar că la sfîrşit, Jacques este cel
care se substituie Marchizului pentru a-i da un deznodămînt favorabil
69 Ibid., p. 53.
70 Ele nu au nume în comedia kunderiană, o altă modalitate de estompare
a istoricităţii personajelor.
196