Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

215
Teme la alegere
Volumul Şi ieri va fi o zi 121 prezintă o mai mare diversitate
decât precedentele. Atât ca structurare (este compus din două mari
părţi, Călătorie în juru satului natal şi Şi ieri va fi o zi), dar şi ca
viziune narativă. Volumul reprezintă, credem noi o sinteză (deşi
destul de amplă) a volumelor pulicate anterior. Asta nu înseamnă
însă deloc că acest volum nu ar deţine nimic care să-l diferenţize de
celelalte.
Proza Probleme cu identitatea 122 tratează tema artistului în
epoca postmodernă. Există , după cum bine pomenea în prefaţa
volumului Sanda Cordoş, două ipostaze ale artistului, aceea a
diletantului şi aceea a maestrului. Proza în sine cuprinde trei mari
părţi, ele nefiind altceva decât variante ale unei aceleiaşi poveşti.
Varianta originală (cea demnă de crezare) o găsim abia în partea a
treia, acolo unde protagonistul (pictorul Vasile Mureşan) însuşi
povesteşte cele întâmplate, dar şi întâlnirea sa cu Mircea Nedelciu şi
proiectul de proză creionat atunci. Pe lângă acestea, câteva
consideraţii ale sale care ţin mai degrabă de o artă poetică. Iată, de
exemplu:
„Cum am spus, întâmplarea nu foloseşte nimănui, decât poate
scriitorilor, care ştiu să facă şi să desfacă şi să construiască din nou,
dar în felul cum văd ei lucrurile. A trecut vremea când copiai natura.
Azi ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la
care se porneşte, iar uneori totul poate fi şi fără real, doar ficţiune
pură.” 123 Afirmaţiile sunt poate puţin naive, dar ele surprind destul de
bine maniera de raportare a scriitorului postmodern la realitate.
Revenim însă la primele două părţi ale prozei, cele care ne
interesează cu precădere din punct de vedere narativ. Notăm mai
întâi o anumită „cuminţenie” a textului în ceea ce priveşte
schimbările (atât de frecvente şi atât de încâlcite, în alte proze) de
persoană. Nararea capătă în acest fel o anume fluenţă, o curgere
binevenită, am putea spune, pentru un cititor obişnuit de acum ca
pentru lectura textelor nedelciene să depună un minim de efort
comprehensiv. Cu o mică derogare, totuşi, pe finalul primei părţi,
121 Ibidem, p. 477.
122 Ibidem, p. 520.
123 Ibidem, p. 562.