Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
Dar şi ambiguitatea literaturii sale. Melioristă, reformistă în mesajul
său social şi politic. Ca şi în cazul lui Constantin Ţoiu, al lui
Augustin Buzura, al lui Eugen Uricaru. Marea confuzie pe care, o
vreme, critica literară a întreţinut-o a fost între literatură şi politică,
între etică şi politică (la asta contribuise şi «Europa Liberă», Monica
Lovinescu personal cu «est-etica» ei, o bună formulă jurnalistică dar
un concept fals. Nu se scrie literatură cu sentimente, cu moralităţi.
Nici nu se face cultură întreţinînd confuzia de criterii. Cîteva
cercetătoare care s-au ocupat de romanul politic după 1990 au citat
analizele mele pornind de la proză, pe care o consideram ca un
document social. Am cotat aceste scrieri drept moduri derivate,
surogate pentru atitudini care nu se putea exprima atunci decît
indirect.
Cine va mai avea curiozitatea de a citi articolele mele de critică
din anii 1983-1986, va vedea că depăşisem confuzia, că făceam ce
trebuia să fac pentru a separa apele. Probă sunt cele scrise despre
romanele lui Constantin Ţoiu, D.R. Popescu, Augustin Buzura, Ion
Lăncranjan şi Marin Preda, în raport cu valorizarea lui Mircea Horia
Simionescu, Mircea Ciobanu sau Radu Petrescu.
În aceea epocă, şi mai apoi, graţie criteriilor neclare şi a
confuziei întreţinute din pricini politice, reformiştii au fost
confundaţi cu disidenţii şi opozanţii. În toată societatea românească,
deci şi în literatura şi publicistica critică.
De cînd s-a schimbat vremea şi regimul în România, am avut
puţine ocazii să discut cu cei din conducerile succesive ale Uniunii,
al cărui membru am rămas, de la activul şi pragmaticul Laurenţiu, la
şmecherul informator privatizat, Eugen Uricaru. Nu vorbesc de
Nicolae Manolescu, a cărui demisie am cerut-o pe o chestiune de
principiu, dar care nu a avut niciodată francheţea de a reacţiona
direct şi la subiect.
Nu puteam şi nu pot admite ca un scriitor să cenzureze alt
scriitor. Mă refer, fireşte, la scandaloasa decizie de demitere a lui
Liviu Ioan Stoiciu din funcţia de redactor şef-adjunct la «Viaţa
Românească», pe temeiul acuzei, niciodată probate de acuzatori,
despre antisemitismul unor scrieri ale lui Paul Goma, găzduite în
numărul de revista redactat de Stoiciu.
Nici una din scrisorile şi nici unul din mesajele mail pe care le-
90