Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Hainele de blană
Poeme de BARDOCZI Iriina
BARDOCZI IRINA *)
îmi stă acum pe creier –
pojghiţa pe care nu o pot îndepărta. nu. nu e copilăria propriu-zisă,
nici copilăria ideală în min(t)e: portrete deformate-reformate
mirosuri sau duhori culori sau nuanţe locuri-toate întinse pe o pânză-
culori de ulei amestecate
îmbinându-se formând o pastă năclăioasă cu accente de verde şi
violet intens.
neavând capacitatea de a înregistra şi, mai târziu, de a evoca scene
întregi din trecut, prin nu ştiu ce mecanism (defect?!) memoria
înregistrează fragmente- jerseul ei albastru-sunetul poloniculuifondul
sonor de la radio europa liberă-
« aş vrea să îi strâng în braţe căpşorul » repetă mama
între toate acestea mă regăsesc, le târăsc după mine redevenind fetita
de cinci ani plimbându-şi păpuşile fircălite de pasta pixului, mutilate
sau cu rochiţa sfâşiată mereu la mâneca stângă. refuz. mă declar
femeia-rac şi între un pas înainte şi doi înapoi mă fixez într-un
prezent relativ în câteva grame de apă şi printre fire de nisip oscilez
între minus şi plus infinit pe o axă care se presupune a fi
dreaptă. sunt imagini- tablou prinse de picioarele mele ca nişte alge,
scene închipuite imagini obsedante care se vor întâmpla la
spectacolul internaţional al iluzioniştilor-le vad în detaliu-
absurditatea crescândă le conturează imposibilitatea de a se producemanifesta-consuma
mi-am tras pătura peste cap m-am ghemuit în pat mă visez
253