Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

PORTRETUL UNUI NIMENI
(articol refuzat de ziarele Unirea
şi Informaţia de Alba din motive
neexplicate, dar cunoscute)
Contraeditorialul Dumnea-
voatră, dragă Domnule Nimeni, din
9 mai a.c., cu titlul Portretul unui
preşedinte, este o colecţie de fraze
ştiute şi ras-ştiute, spuse şi răsspuse,
suflate şi răs-suflate, care
exasperează printr-un farmec discret
al simplităţii, banalităţii şi sterilităţii
– dacă-mi permiteţi, întru salvarea
Dumneavoastră, acest oximoron.
Cel mai slab informat x al urbei nu
primeşte absolut nici o noutate şi
nici o idee pierzându-şi vremea să
citească acest articol, informaţiile
fiind fie strunjite neîngrijit în lemn
de mahon, fie încropite din
rumeguşul excesv şi excedetar al
unei tâmplării cu o deviză
ambiţioasă ridicată ca firmamanet:
Limba noastră este de lemn, fiindcă
noi înşine suntem din lemn, în vecii
vecilor! Redundante şi plicticoase,
secate de vlaga clorofilei textuale,
umflate manual cu pompa
demagogică a unui patriotism
inautentic şi desuet, Domnul
Nimeni ne aminteşte fără să vrea de
şedinţele de învăţământ politic de pe
vremea dictatorului de tristă
memorie.
Pentru cineva care a citit
cărţile domnilor Pleşu, Liiceanu,
Patapievici, Tismăneanu, oameni de
281
VARIA
cultură contemporani absolut
remarcabili, înzestraţi ca nimeni alţii
cu har literar, cu idei şi talent
scriitoricesc, pe care
Dumneavosatră, domnule Nimeni
încercaţi să-i diminuaţi numindu-i
„aşa-zişi mari intelectuali” aţi putea
părea de-a dreptul aproape un odios,
vă rog să mă scuzaţi pentru
sinceritate. Dumneavoastră,
Domnule Nimeni necitind aceste
cărţi şi fiind astfel frustrat de
splendoarea lor, recunoscută şi
discutată intens printre oamenii fini
şi inteligenţi care „ştiu de ce”,
riscaţi să ieşiţi din eboşa lui neica-
Nimeni şi să intraţi într-o haşură
care vă onorează şi mai puţin: aceea
a ignarului analfabet şi bicisnic, al
cărui nume, de asemenea a rămas
neştiut de nimeni (stigmatizat de
istorie şi fixat cu un ac special în
insectarul ei!) care l-a tras de barbă
pe Iorga, tocmai din acelaşi motiv,
fiindcă habar nu avea de cărţile lui,
de cultura şi talentul său uriaşe.
Dumneavostră, Dragă Domnule
Nimeni, care nu ştiţi scrie, fiindcă se
vede, iată, cazna Dumnevoastră cu
care strângeţi ideile altora alandala
cu hărnicia şi acribia mimului,
fiindcă aţi fost absent pe strada pe
care s-a împărţit talentul literar şi nu
aţi primit nici cu polonicul, nici cu
linguriţa, nici măcar cu pipeta pe o
cosca de zahăr pe care să o ţineţi
sub limbă şi să vă păcăliţi la
nesfârşit cu un gust dulcecontrafăcut,
Dumneavoastră,