Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

189
Teme la alegere
incompletă fără Jacques fatalistul”, ceea ce-l determină să-l iubească
pe Diderot 49 . Prin urmare, acest omagiu adresat autorului este dublat
de un „omagiu adus romanului”, Kundera încercînd să atribuie
comediei sale „libertatea formală pe care Diderot-romancier a
descoperit-o şi pe care Diderot-autor de teatru n-a cunoscut-o
niciodată” 50 .
Mai multe elemente apropie aceste două creaţii: raportul
locutor-receptor, viziunea asupra spaţiului şi a timpului, refuzul
iluziei realiste, toate acestea sub imperiul variaţiunilor pe aceeaşi
temă.
Acest ultim element ne va servi drept punct de sprijin şi va
traversa întreaga analiză pe care o propunem aici. Genul de rescriitură
bazat pe ideea de variaţiune pe aceeaşi temă este legat de
afinitatea lui Kundera pentru muzică şi de cunoştinţele sale în
domeniu 51 . Se potriveşte perfect unui roman precum Jacques
fatalistul, el însuşi bazat pe o variaţiune pe marginea romanului
Tristram Shandy de Laurence Sterne împletită cu aluzii transparente
la Gargantua şi Pantagruel de Rabelais precum şi la Don Quijote de
Cervantes.
În piesa lui Milan Kundera, variaţiunea pe tema romanului
lui Diderot se sprijină pe trei istorisiri, fiecare constituind la rîndu-i
variaţiunea celeilalte, îndeosebi pe tema încornorării sau, mai
general, pe tema clasică a lipsei de constanţă în dragoste. În prima
49
Milan Kundera, „Introduction à une variation” din Jacques et son
maître, „hommage à Denis Diderot en trois actes”, Gallimard, 1981, p. 14.
50
Ibid., p. 22.
51
După cum o indică biografia sa, Kundera provine dintr-o familie de
muzicieni. Cîntă la pian şi a fost preocupat de jazz. A studiat muzicologia,
arta cinematografică, literatura şi estetica. A se vedea siturile internet
http://www.alalettre.com/international/kundera-intro.htm (autor Pierre
Alalune) şi http://www.centerforbookculture.org/interviews_kundera.html.
E interesant de amintit că în muzică temele cu variaţiuni cunosc un succes
durabil începînd cu secolul al XVIII-lea (cf. Gérard Deniseau, Să înţelegem
şi să identificăm genurile muzicale, traducere de Cristina Popescu,
Larousse, Bordas, 1997-2000, Editura Meridiane, 2000, p. 161. Pentru
variaţiunile în muzică, a se vedea şi Dumitru Boghici, Dicţionar de forme şi
genuri muzicale, Bucureşti, Editura Muzicală, 1971, p. 367.)