Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

169
Teme la alegere
Vă propunem un scurt răgaz şi o atenţie sporită pentru o
explicaţie asupra actualităţii ipotezei lui Blaga privind structura şi
autonomia inconştientului. În dorinţa sa de “a depăşi deficienţa
filosofică a psihanaliştilor” 21 , Lucian Blaga emite o ipoteză extrem
de curajoasă, care va fi confirmată de psihologii din jurul anilor
1970. Psihologia “defineşte inconştientul extensiv şi pozitiv, ca fiind
o formaţiune psihică ce cuprinde tendinţe ascunse, conflicte
emoţionale generate de resorturile intime ale personalităţii. El nu este
lipsit de organizare, ci dispune de o altă organizare, foarte personală.
Ca un alter-ego, el neagă ordinea impusă de conştiinţă, dar asta nu
înseamnă dezordine, ci faptul că aduce o altă ordine, adică ordinea
propriei sale subiectivităţi” 22 . Psihologii contemporani superpozează
conţinuturile presupuse de Blaga ale inconştientului, cum ar fi
energizarea vieţii intime, stimulent al creaţiei, spontaneitatea
motivaţională, structuri ereditare etc. Mai mult, în viaţa noastră
psihică au loc “relaţii de dominare a conştientului de către
inconştient”, exprimate în stările de afect, transă creatoare şi
inspiraţie, patologie în care “inconştientul devine principalul reglator
al conduitei” 23 . Dan David 24 apreciază că Blaga şi-a adus cea mai
importantă contribuţia la limpezirea conceptului. După Blaga,
“inconştientul e partea genială din fiecare muritor, în contapunere cu
psihanaliştii care îl consideră “partea infamă, instinctuală” a fiinţei
umane. Psihologia cognitivistă actuală 25 deplasează problematica
inconştientului dinspre cognitiv spre comportament, afirmând că
inputul e inconştient, iar autputul e conştient”. Lucian Blaga,
menţionează aceştia, generează “o perspectivă constructivistă” 26 ,
21 Achim Micu, Lucian Blaga, Mioriţa cultă a spiritualităţii româneşti,
Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1995, p. 60.
22 Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, Bucureşti,
2006, p. 90.
23 Ibidem, p. 92.
24 Dan David, Prelucrări inconştiente de informaţie, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2000, p. 11 şi urm.
25 Psihologia cognitivistă “studiază procesările la care este supusă
informaţia între inputul senzorial şi autputul motor sau comportamental”
(M. Miclea, 1999).
26 D. David, Op. cit., p. 73.