Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

strig, mai bine zis, urlu la ei sa se scoale, ca o mare nenorocire s-ar putea
întâmpla. În câteva clipe, flacarile ard viu, semnale de asteptare, în cele
patru colturi, în forma de cruce.
Avionul trece deasupra noastra si se tot duce. Dar de n-or fi ei, ma
prind eu pe gânduri. Întâlnirea era la orele doua. Altii ar putea sa ne trimita
parasutisti sa ne dea peste cap. E facuta, e facuta! De-acum ce-o fi!
Nu dureaza cinci minute ca aud din nou zgomot, mai aproape, mai jos.
Era la câteva sute de metri deasupra noastra, când începe sa faca semne de
identificare, si imediat dupa raspunsul meu, începe sa goleasca tot ce avea în
pântecele urias. Vad parasutele plutind în aer, coborând încet spre noi, chiar
prea aproape, sa ne cada pe cap. Sa ne ferim, sa nu ne cada plocon, strig eu
la ceilalti. S-au tot coborât încet, încet, pâna ce au atins zapada ca un puf de
perne. Asa mai zic si eu treaba! Nu ca mine, agatat prin copaci, sa-mi las
pacatele de zile atârnate. Printre pachete aud si o voce de om ce striga:
«Ioane, Ioane!» «Bata-l norocul! e unul ce ma cunoaste! As zice ca-i Mos
Craciun. Decorul se potrivea de minune». Eu însa nu-l mai astept de multi
ani. «Aici sunt» îi raspund eu. «Dar cine esti» «Vasile! Vasile Batrân»,
reuseste el sa îngâne. Batrân si mic, îmi zic eu, da acuma nu-i de gluma. Ma
îndrept spre el sa-l ajut sa se descurce de foaia de cort, ce-l învelise ca o
momâie.
- Ce vânt te-aduce pe-aici, Vasile nu ma rabda inima sa-i dau curaj.
- Îti bati joc de omul neputincios, îmi raspunde el, mai bine mi-ai ajuta
sa ies din itele astea!
Asa l-am primit pe fecior cu toate bagajele dupa el.
- E unul greu de tot.
- N-o fi cateaua comandata în graba sa ne tie de urât noaptea
- Sa fie într-un ceas bun!
În adevar, când am desfacut totul si am îngropat parasutele, facem
inventarul armamentului: o mitraliera noua-nouta, cu un sac mare de benzi
încarcate, pistoale, mitraliere, Mauser, Walter, dinamita.
- Dar banii unde sunt întreb eu pe tânarul Vasile Batrân.
- Sunt la mine, ca sa fiu sigur ca nu se pierd!
Am luat banii, câteva milioane de lei, care la pretul de azi nu mai
valoreaza mare lucru. În orice caz, vor permite multora sa-si mai procure
minimum de hrana. Gasesc la fel si câtiva cocosei.
Îi strâng pe toti sa vedem ce hotarâm cu privire la material, care trebuie
ascuns.