Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- Nu te speria! ma linisteste batrânul. E unul de ai nostri, strainii striga
de la poarta! Si se scoala de la masa, sa vada cine este.
În clipa urmatoare, un fecior intra în casa, urmat de batrân.
- Bine ati venit, dl. Filon! Sau mai potrivit, bine ati scapat!
- Bine te-am gasit, flacaule! Un fecior de vârsta mea, dar cu doua
capete mai înalt si un piept mai larg. Avea priviri si faptura de haiduc. Ma
privea curios si oarecum gelos de aventurile mele. El nu este ca cei multi,
care însereaza acasa, el nu stie ce-i frica. Hotarul ce desparte Obcinele,
taiate de pamântul tarii, pentru el nu era totdeauna o piedica sa-l treaca, sa-si
mai vada locurile unde a copilarit, sa-si mai vada prietenii, ramasi la inamic
din cruda soarta. E crescut la marginea padurii si-i place viata codrului
salbatec, cu ploi si furtuna. Ar fi ramas acolo, pentru ca nimeni nu i-ar fi dat
de urma, a plecat însa cu toti spre fratii mai pricopsiti ca ei.
Cu pieptul desfacut si mânecile suflecate pâna la coate, avea respect de
luptator. Din ochii lui citeam multa admiratie pentru ceea ce întruchipam eu,
o jumatate de om. Ma masoara de sus pâna jos, contrariat, dar satisfacut în
acelasi timp. Nu-l rabda inima mult si…
- Bine! Bine! Dar cum ai reusit sa fugi din ghearele astora
- Ia povesteste-ne, dl. Filon! intervine si mosul, curios si el, ca un
batrân hatman.
- Apai… multe n-am de spus, ca fara ajutorul lui Dumnezeu, n-as fi
acuma aici!
- Cum a fost grabesc întrebarea amândoi.
- Dupa ce am fugit prima data, înaintea Craciunului, am ajuns acasa,
adica mai pe aproape si am petrecut sarbatorile cu ai mei. Am dus-o asa
toata iarna, primavara si jumatate din vara, prin padurile mele!
- Cum arde de nerabdare flacaul.
Îi povestesc viata fugarilor, doua ore încheiate. Asculta cu gura
întredeschisa si jind în priviri.
- De nu ma însuram, eu eram ca voi, ca multi feciori ca mine, suspina el
coplesit.
Povestea mea, începând cu prima fuga si terminând cu ziua de ieri, a
durat pâna dupa miezul noptii. Stateau toti în jurul meu si ascultau. Batrâna
n-a mai ridicat masa, a uitat si ea totul.
(Într-o zi, daca o vrea Dumnezeu, voi povesti în scris aceasta aventura,
pentru neamul meu de mâine.)
- Ce-or zice ei acum, ce-o zice Mois, când o vedea ca i-ai lasat singuri