Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

lungul corpului. Prin miristi, care intercaleaza lanurile de papusoi, paiele de
grâu, taiate de coasa, un fel de tepi ascutiti patrund prin talpa ciorapilor,
devenita un fel de ciur si se înfig în carne, provocându-mi dureri vii. Curând
talpile dispar de-a binelea, lasând piciorul gol sa înfrunte tepii. Sângele
curge, se amesteca cu pamântul, devenit pansament. Durerile-mi încetineaza
pasul. Pe sosea, desigur, as scapa de întepaturi, care-mi sângera picioarele
fara oprire, dar gândul ca pândarii ar putea fi pe aproape îmi uita durerile
într-un scâsnet mocnit. Si-apoi, pietrele soselei nu vor schimba mult durerea
talpilor sângerânde.
Înainte numai, atât timp cât picioarele sunt calde si vointa de a
supravietui îmi justifica pe mai departe calvarul.
Deodata drumul se opreste în fata unui râu afund si larg. Ce fac acum
Apa lina ascunde profunzimea ei, îmi pregateste, poate, o alta surpriza,
imediata.
Sa intru în apa îmbracat, risc sa ma afund, odata hainele îngreuiate de
apa. Sa ma dezbrac Cum sa trec hainele, sa le pot recupera dincolo Sau
înot, sau tin hainele, îngreuiate si ele Încurcatura este la apogeu. Nu-mi mai
lipsea acum decât acest obstacol. În pericol de a ma îneca, voi lasa instinctiv
hainele si voi ajunge la celalalt liman, gol, golut. În aceasta situatie voi fi ca
si prins. Cum ma voi mai putea misca fara a nu alarma lumea, devenit nebun
de-a binelea.
Nu-mi ramâne decât soseaua, unde un pod întins pe cabluri permite
traversarea pe uscat.
Ma apropii, deci, de pod, acoperit de niste tufisuri înalte. Ma opresc în
fata soselei, lipesc urechea de pamânt si încerc sa desprind o miscare, o
soapta care mi-ar vesti primejdia. Podul este un punct important, fiind
singura trecere, nu se poate sa nu fie pazit. Totusi, ceva ma îndeamna sa
îndraznesc.
Astept asa, un timp îndelungat, dar nu aud nimic. Ma târasc tot mai
aproape si ma ascund în ierburile dese si înalte cât trestia, ce margineau
soseaua de-o parte si de alta, pâna la capatul podului.
Îmi opresc respiratia, ma lipesc iar bine de pamânt, sa desprind un
zgomot provocat de apropierea mea. Nimic.
Încerc sa ma târasc spre capul podului, sa vad de-a lungul lui, pâna la
celalalt capat. În acelasi moment, un zgomot îndepartat de motor ma tinteste
locului. Recunosc parca sunetul provocat de masina Sigurantei, cea cu care
strângea pe cei hotarâti pieirii.