Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- Au mai trecut de ai nostri la Tito, dar nu avem nici o veste de la ei.
Daca ne strâng si de aici, nu ne opresc pâna în Siberia. Mai bine de jumatate
din satele noastre, care au ramas la casele lor, pentru ca n-au putut sa fuga,
au fost dusi în pustiurile albe, unde mor de foame si frig. Nu stiu ce sa
facem!
I-as fi dat un sfat, care ma îngrozea si pe mine, dar cred ca nu as fi avut
liniste tot restul zilelor, de a fi îndemnat pe cineva sa-si paraseasca casa
pentru a treia oara. De asta data, strain de limba si legea lui.
- T., n-o fi usor! Dumnezeu sa te învete! Nici eu nu stiu ce sa fac! Îmi
vine tare greu sa plec iarasi. Eu am gustat amar pâinea printre straini si dorul
de ai mei, care usca din picioare!
Astepta, poate, o vorba de la mine. Sa-i fi spus sa plece, ar fi însemnat
sa-l însel si mi-ar fi citit-o în ochi. Si… ar fi fost prea crunt pentru dragostea
ce mi-o poarta.
Stateam amândoi în fata necunoscutului. Doua poveri, care cântareau
mai usor împreuna.
- Daca am trece amândoi ma scutura el din nou.
Ma întorcea în loc, de atâtea ori, pe lânga aceeasi ispita, înstreinarea.
Daca m-ar fi rugat pe mine sa trec, as fi facut-o fara sa mai cuget, numai sa-i
usurez sarcina. Dar asa Cine stie ce va aduce timpul, dincolo de hotarul
tarii mele
- Te-ai gândit bine ce faci Dincolo n-o sa mai auzi limba noastra! si...
vom fi mereu slugi pe o bucata de pâine! Vom fi mereu straini! Îmi suna si
acum în urechi ecoul sunetului “Ausländer”, pe care-l pronunta, cu cel mai
profund dispret ultimul neamt, e adevarat, invadat de mai bine de zece
milioane de lucratori straini, sa înlocuiasca soldatii de pe front. Ei credeau
ca de aceea este foame la ei, pentru ca sunt obligati sa împarta bucata de
pâine cu strainii.
- Om munci s-acolo, ca si aici, d-l Filon! N-om muri de foame!
- Nu ma sperie munca, T. Eu am 16 jugare de pamânt si le-am muncit
din greu, de dimineata pâna seara, stii bine, fara sa ma plâng. Voi suporta la
fel orice munca, fie ea cât de penibila, însa nu voi putea suporta da fiu tratat
ca o sluga. S-apoi, sa stii de la mine ca acolo asa sunt tratati strainii,
considerati ca o pacoste ce le-a cazut pe cap si ca trebuie sa-i hraneasca. Te
cunosc prea bine, T., nici tu nu vei putea rabda sa-si bata cineva joc de tine.
Esti prea mândru ca sa rabzi umilirea!
A ramas cu ochii fara tinta, cu privirea nicaieri. Ratacea, poate, prin