Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Mois, chestorul blond, ma îngrozea. Sapte saptamâni la rând m-a torturat, a
stors din mine dureri în urlete închise între ziduri, în nopti fara de sfârsit.
Sapte saptamâni izolat în celula 10, cu spaima de a fi desteptat în fiecare
miez de noapte, pentru «completarea» dosarului si trimiterea apoi în
judecata. Când a aflat însa ca am reusit sa evadez, furia lui n-a cunoscut
margini. A destituit în aceeasi zi pe comandantul închisorii, capitan
Dijmarescu, pe custodele închisorii, plutonier Florea Ogarca, o bruta, temut
de toti detinutii. L-a bagat în celula în locul nostru. De altfel, era singurul
ce-si merita soarta. A încarcerat apoi cele 9 garzi care erau de paza în
noaptea fugii. Represaliile nu mai cunosteau limite.
Acum ma apropiam de el si întâlnirea putea lua forme dramatice.
Palaria lui nea Gin, înfundata pâna la urechi, îmi ascundea fata. Înca putin si
masina opreste în fata vilei ce poarta numarul 25. Am ajuns «acasa» si
asteptam proprietarul sa ne deschida. Coborâm din masina împiedecându-ne
la mers. Usa de fier se da la o parte în fata noastra, deschisa larg de paznicul
de serviciu. Câti oare nu si-au lasat libertatea, sanatatea, viata poate, pe acest
prag
Doi plopi înalti, subtiri, strajuiau intrarea, iar de jur-împrejur altii, de
aceeasi talie, completeaza cercul viu. Gradina cu pomi roditori: caisi, peri,
piersici altoiti, ramasi dovada unei case de gospodari. În mijloc, doua etaje,
cu terasa si pivnita, îngropau o generatie chinuita.
Kling ne îndeamna la pas, sa urcam mai repede treptele. Holul mare
împarte cladirea. În dreapta biroul lui Mois, seful Sigurantei, în stânga
Ambrus Koloman, evreu ca si Mois si Kling, inspector general regional.
Multe s-au schimbat de la plecarea mea, oameni si obiceiuri. Comisar
de serviciu era acum Lapusneanu, vulpe îmbatrânita de atâta viclenie.
În costumul meu de taran, n-as fi trezit nici o curiozitate, dar legat de
aceeasi catuse cu un domn, atrageam totusi atentia. Primul care m-a
recunoscut a fost un politist din vechea garda. Si nu mica i-a fost surpriza.
— De mult ai fugit Nu era mai bine sa mai astepti
Am ridicat din umeri, iar el s-a multumit cu un clatinat compatimitor
din cap. Dintre cei vechi erau multi oameni de treaba. Cât am stat aici s-au
purtat omeneste cu noi.
Comisarul Lapusneanu se apropie de noi sa ne ia în primire, sa
semneze hârtia de receptie.
— De unde sunteti
— Din Lugoj, raspunde Iosif.