Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- Filoane! Baiatul mamei! si-mi cade în brate, sfârsita.
Nu mai spera nimic. Îi simt obrazul ce arde si lacrimile ei calde,
care-mi cad pe fata. Îi simt inima cum bate, sa-i sparga pieptul.
- Esti întreg bâlbâie ea, pipaindu-mi fata, ochii, fruntea si-si opreste
degetele rasfirate în parul încâlcit, sa-l mângâie. Eram din nou copil, copilul
ei de altadata.
- Asa cum m-ai lasat, mama! îi replic eu, stergând lacrimile împreunate.
- Te-am cautat la închisoare, la Siguranta si mi-or spus ca ai fugit!
Simteam ca te-or omorât, ca n-o sa te mai vad. Asa or fugit mai multi, da
nimeni nu i-o mai vazut!
- Eu am nimerit mai bine! Steaua mea mai are loc pe cer!
- Cum o fost ma îmbratiseaza Patru, sa ma simta aievea, sa nu se mai
îndoiasca.
Încep povestea de la capat, tai însa durerile toate, pastrând doar bucuria
«eliberarii».
- Eu am fost duminica la Timisoara, sa-ti aduc de mâncare! reia mama.
N-am asteptat mult la poarta. Când m-o vazut politaiul si i-am spus pe cine
caut, m-o chemat înauntru. Eram bucuroasa, credeam ca m-or lasa sa te vad.
Nu s-or purtat niciodata asa frumos cu mine. Am luat si traista cu mine, sa-ti
dau mâncarea. Când am ajuns în dreptul ferestrei de la celula ta, m-am uitat
pa furis, sa te vad, dar n-am putut vedea nimic. Tu n-aveai de unde sa stii ca
am venit. M-o dus în biroul sefului si m-o zis sa stau pa scaun. Ma asez ca
pe spini si astept. Peste câteva minute intra seful, unul blond, înalt si cam
tânar! Era seful Sigurantei, în persoana.
- Spune, maica, copilul d-tale avea prieteni, cunoscuti, care tineau la
el
- O avut! D-apoi eu nu-i cunosc, ca nu ma amestecam în trebile lui.
- Nu veneau pe la el de sarbatori sau în vacanta
Am vazut ca ma ispiteste, sa mai bage si pe altii la necaz, dar eu mi-s
mâncata destul de ei. Vazând ca nu spun nimica, ma întreaba daca am vazut
pe F. Da’ unde sa-l vad eu, îi raspund.
- Maica! Baiatul d-tale a fugit! Daca o veni pe acasa, spune-i sa se
prezinte, ca nu-i facem nimic! A fost prost ca a fugit, ca i-am fi dat drumul
zilele astea. Acum va fi mai greu, dar tot scapa, ca noi nu omorâm oameni
aici! Sa se mai astâmpere, ca sa avem si noi pace. Spune-i d-ta, ca pe noi n-a
vrut sa ne asculte. O fi mai rau daca-l gasim noi!
- L-ati omorât! Nu va mai rabde al de sus! strig eu cât pot si... pa urma,