Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- I-am vorbit cu multa pasiune si raspunsul lui nu a întârziat, spre
bucuria mea. Curiozitatea si dorinta de a descoperi comori ascunse sau
dragostea de folclor Nu stiu. Poate toate la un loc l-au determinat sa
accepte cu entuziasm propunerea mea.
Sâmbata dupa amiaza. Iata-ne porniti amândoi la tara.
Asa a început un capitol, banal în aparenta, dar care va lua curând
proportii neasteptate. Agitatia mea însa nu trece neobservata. De câtva timp
un nou «vecin » se instaleaza în casa de alaturi. Nu l-as fi remarcat daca
proprietara locuintei mele nu mi-ar fi atras atentia asupra faptului ca vecinul
ei, pe care-l cunostea bine, de ani de zile n-a închiriat niciodata, la nimeni,
nici o parte din casa lui. Nedumerirea ei îmi trezeste curiozitatea. Noul
«chirias» era «basarabean» si proaspat functionar la politie. Stau deci la
pânda, sa vad daca nu cumva aceasta schimbare neasteptata nu ar avea o
legatura directa cu mine. Fereastra camerei noului «vecin» dadea spre usa de
intrare a locuintei mele. Eram cu atât mai îngrijorat, cu cât, nu de multa
vreme, Spiru Blanaru, trecând prin oras, s-a abatut pe la mine. Asteptarea
mea n-a fost de lunga durata. Poarta casei mele se deschide si o persoana
intra în curte si apoi bate la usa mea. Era sotia varului meu primar, care
locuia în casa vecina mie. Observ cu atentie prin perdeaua transparenta si cu
usurinta desprind un cap ce misca în spatele perdelei. Aceeasi miscare o
observ la plecarea oaspetei mele. Câteodata… «întâmplator», ne întâlnim
nas în nas, fiecare mergând spre treburile lui. Astfel mi-am dat seama ca
sunt supravegheat îndeaproape, mai ales dupa cursul meu, tinut la cei mari,
suplinind pe colegul meu Topliceanu.
Acordul încheiat de d-l Nicolae Patrascu, Secretarul general al Miscarii
Legionare, începe sa scârtâie. Previn pe Spiru Blanariu sa nu mai vina la
mine. Teama ca prezenta lui a fost semnalata si ca ar fi putut fi urmarit, pâna
la el acasa, ma îngrijora. Pus astfel în observatie, va trebui sa evit ca oameni
necunoscuti de politie, din organizatia noastra, sa cada în cursa. Nu puteam
însa, nici sa stau izolat. Starea aceasta de neutralizare nu se potrivea nici cu
firea si nici cu rostul meu aici.
Fara sa tradez ca as fi observat ceva suspect, sunt foarte amabil cu
vecinul meu, recent instalat, ca sa-i spulber orice banuiala. Cu ochii în patru
însa, continui sa misc, ca si când nimic nu s-a întâmplat.
La liceu sunt din nou solicitat de catre director, sa înlocuiesc, de asta
data pe colegul meu de franceza, un tânar profesor, ca si mine, pe nume
Belu. Mi se pare ciudat ca trebuia sa ma reîntorc la aceeasi clasa unde am