Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

prinde mâna care-i «mângâia» buclele, sa o îndeparteze. Plutonierul,
surprins, sare ca muscat de un sarpe, împlânta mâna în par si începe sa-l
smulga. Parul se deprinde în smocuri, ba chiar cu piele cu tot. Sângele
începe sa se prelinga pe frunte, pe fata, peste tot corpul. În furia lui,
plutonierul, devenit deodata nebun, începe sa-i loveasca fata plina de sânge.
Nasul devine, si el, un izvor de sânge. Pielea obrazului, taiata de inelele de
aur care împodobeau degetele groase, sângereaza si ea din abundenta. Din
când în când se opreste, respira adânc si o ia din nou de la capat. În sfârsit se
opreste gâfâind, arunca o privire amenintatoare peste noi, parca ar fi voit
sa-si aleaga o alta victima si iese trântind usa dupa el.
Autoritatea era de acum stabilita. Noi asistam neputinciosi la acest
masacru, retrasi într-un colt, buimaciti de ce se întâmpla. Ne-am zis: am
cazut din lac în put. Rândul nostru nu va întârzia, gândeam îngrijorati.
Dosarul... ne urmareste fara mila.
Curând însa ramânem singuri. Nicu Balanescu continua sa sângereze
peste tot. Îi stergem fata cu batistele si cu ceea ce mai aveam la îndemâna,
pâna ce sângele se încheaga si-i acopera ranile.
Dupa masa, masurile de higiena si iata-ne oameni în rândul lumii. Doar
hainele, trecute la etuva, erau mai jerpelite, dar cel putin curate, iar noi,
deparazitati.
Seara ne întindem fiecare cum putem, pe jos, dar foarte înghesuiti.
Abia am stins lampa, ca distingem un zgomot asemanator picaturilor de apa.
Dintr-o data simtim miscari pe corp. Încep cu obrazul, apoi mâinile. Tot ce
era descoperit furnica. Curând le simtim si pe sub haine, pe piele. Câte unul
sarim din «asternut» si începem sa ne scarpinam. Aprindem lumina si gasim
explicatia acestui «fenomen». Spectacolul a fost de nedescris. Plosnite cu
miile navalisera peste noi toti. Se urcau în plafon si, de acolo, cu o precizie
uimitoare, se lansau peste noi, lipindu-se de piele si începând sa suga. În
scurt timp, pielea se umfla, producând o mâncarime insuportabila. Am stat
de veghe toata noaptea, în pozitie verticala, adica în picioare, sa diminuam
suprafata de parasutare. Evitam chiar sa ne sprijinim de pereti, care formau
albia lor de scurgere. Spre ziua, frânti de oboseala, ne lasam, pe rând, furati
de somn. Plosnitele, satule, au lasat urme greu de descris. Nu era centimetru
patrat neatins. Umflaturile erau peste tot. Calvarul a durat trei zile si trei
nopti. Aci era camera de chibzuinta.
De aci am fost repartizati în celulele propriu-zise, asteptând ziua
judecatii. Unii asteptau de câtiva ani.