Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

apropii de scândura sa-mi încerc norocul.
Ferestruica din poarta celulei se deschide cu zgomot si capul agentului
apare. Îl recunosc, era Adam, ucenicul lui Rentea din vara trecuta.
— Filon! îi aud glasul lui prietenos. Mi se pare ca nu te-am batut anul
trecut
— Nu! Pe mine, nu, dar pe Balanescu, crunt!
— Ce am ajuns! Sa-mi bat eu românii, fratii mei!
— Ai intrat în hora si trebuie sa joci!
— Inspectorul Petrescu era un betiv si ma obliga sa bat. A fost
destituit. Dar, cum se face ca ai cazut din nou în ghearele astora
Vedeam ca este sincer, cum pot fi ardelenii la mare cumpana. Fie ca-si
cauta o propta pentru schimbarea vremurilor, fie ca regreta amarnic, acum
ca nu mai este atasat la tortura. Se uita înca o data spre intrarea pivnitei si
apoi îmi sopteste încet: De-i scapa de aici, sa nu te opresti pâna la granita.
Nu mai sta în tara, ca te prind iara. S-apoi, o trece si asta, n-o mai dura mult!
— De aici cine crezi ca mai iese îi împartasesc eu tema.
— De aici sau din alta parte... Zgomot de pasi îi taie vorba la jumatate.
N-a mai venit.
Seara se lasa devreme. Ispita ma trage iarasi spre bolovanul meu.
Sa încerc acum Dar daca voi putea face ceva mai sigur cu
pseudo-prietenul iesit în cale Sa-mi consum toate sansele, dar sa le iau pe
rând. Îndoiala prinde coaja si planul meu aluneca pentru mâine. Sa vad întâi
ce urmareste «binevoitorul» meu.
O noapte de veghe, una în plus. A doua zi, nimic deosebit si din nou
totul adoarme.
Trag cu urechea spre fereastra ce da în curte. La ora asta, paza de
noapte, formata din jandarmi, trebuia sa fie deja la post.
Nu se aude nimic, doar paznicul portii de catre strada masoara intrarea
cu pasi marunti. Din când în când, încruciseaza drumul cu cel din gradina. În
circuitul rondei. În coridor, agentul discuta cu Grigore, doi prieteni.
Nu! nu pot sa încerc acum nimic. Nu pot sa-i rasplatesc lui Grigore
astfel pâinea pe care mi-o aducea mai deunazi, pe furis. Sa aflu numai cum
îsi împarte fiecare noaptea de paza, pe la ce ora îi prinde somnul Ora când
dorm si apele, ora fugarilor sau a strigoilor.
Un clopot îndepartat bate douasprezece din noapte. Jandarmii n-au mai
venit. De-acum nu mai au pe cine sa pazeasca, cei multi s-au dus.
La poarta, liniste. Gardianul proptea bine scaunul, leganând capul în