Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

mult, taica Marina! Istoria batrânului e lunga si-i va veni vremea curând.
Asa am ramas la ei si am devenit de-al casei. Vorbeam pe limba lor si le
lamuream multe necazuri, asa cum simteau ei.
- Baiatul d-tale îi om umblat, ca si matale, taica! Vorbeste frumos si
stie multe! îl ia Radu de-o parte.
- O învatat si el câta meserie, dar n-are loc sa traiasca de tâlhari!
Îi ajutam la lucrul câmpului, unde era holda mai dosnica, la coasa, la
strâns la fân. Plecam des si de câte ori reveneam, se opreau toti din lucru, la
vorba. De fiecare data, Ie aduceam ceva nou si apoi, continuam toti la
treaba. Când am plecat ultima data, într-o joi, am facut vreo sase clai de fân
înainte de a-mi lua ramas bun, pe înserate.
- Nu mai pleca! ma ruga femeia. Stai la noi, ca padurile-s pline de
padurari noi, cu arme la ei. Nu miroase a bine! Sâmbata am cazut.
Ma vedeau mereu înarmat, cu toate ca o ascundeam. Radu se uita cu
jind Ia Browningul meu, cu 14 focuri. I se scurgeau ochii dupa el. N-ar mai
fi plecat de lânga mine, sa-l admire.
Credeau toti în Dumnezeu, din toata fiinta. Duminica, femeile se
duceau la biserica cu rândul si nu era început de prânz sau cina fara
rugaciune.
- Eu îs mai pacatos, nepoate, nu ma pot duce la biserica. Dar, daca nu
pot face bine omului, apai nici rau, sa ma fereasca Dumnezeu! mi se spovedeste
Radu. Îl vedeam prea bine ca, din gura lui, nu iese vorba desarta.
Întrebarea lui, când ma vedea, era aceea a tuturor care o avea cui s-o puna:
Când om scapa Îl trimiteam la Cel de Sus, singura nadejde. Nu puteam sa-l
mint. Nu puteam sa-i spun ca suntem singuri, abandonati de toti. În ochii lui
o vorba cu tâlc facea mult.
- Ai dreptate, nepoate! Numai Dumnezeu ne mai scapa de tâlharii astia!
Se înscrisese în «Frontul Plugarilor», ca-l pisau mereu la cap, îl
amenintau. Se ducea la sedinta sa vada ce fac. Mare lucru nu faceau,
discutiile lor erau vorbe goale. Celula partidului hotara totul, fara ca ei sa fie
întrebati.
- Saracii, reia el, tot ei închisi si fugariti. Ceilalti s-au întors dupa cum a
batut vântul! Asa-i politica. Ai vazut Ia Caransebes Sefii taranisti,
Stefaniga cu ai lui, s-au întors repede. Se spune chiar ca s-or înscris în partid
si asa le-or dat drumul la casele lor. D-vs n-ati putea face ca ei ma întreba
el într-o zi.
- Noi suntem prea mici, nu ne ia în seama! Apoi, cine ar mai sta si pe la