Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

de ani de zile, n-a mai fost sarbatoare, ei huzureau, indiferenti la durerea
celor multi.
Dupa doua saptamâni, primii cocori se întorc la vetrele lor. Ca din
întâmplare, cei care au cedat mai repede au fost tocmai aceia care au fost
chemati sa îndrume oamenii mai simpli. Stefaniga si grupul lui de comanda
care nu avea o solutie în rezerva, în caz de esec, a gasit una. Dupa numai 14
zile de «lipsuri» si «constrângeri», au preferat sa-si schimbe vesta. Poarta
închisorii li s-a deschis, sa-si regaseasca familiile îngrijorate.
Oamenii de onoare din toate partidele au ramas în dosul gratiilor, ani
multi si grei. Ei abia acum si-au deschis ochii. La îndemnul sefilor de a-i
urma în compromis, ca, adica, nu ar mai avea nici o ratiune de a se agata de
o pozitie depasita de evenimente, au raspuns cu un scuipat în ochi. Scene
într-adevar penibile s-au consumat între patru ziduri si câteva perechi de
ochi. Toate acestea au fost scoase la iveala de catre familiile celor ramasi pe
pozitii. Abia acum si-au dat seama ca au fost mintiti si pâna la urma si
tradati.
Pe Corneanu nu l-au arestat. Era paralizat si aproape de sfârsit. L-am
mai vazut o singura data. Tristetea lui era imensa. În el se naruise o lume
întreaga. A închis ochii înainte de apocalips.
L-am vazut apoi si pe avocatul Novacescu, fostul primar al orasului,
vechiul liberal, la nunta feciorului lui Nicolae Cristoi. Era obiceiul ca, în
timpul mesei, sa vorbeasca primarul, în câteva cuvinte adresate tinerilor
miri. Un moment de tacere. Se scoala primarul si anunta cu glas tare:
vorbeste nasul! Nasul eram eu. Un moment surprins, va trebui sa vorbesc.
Ma ridic în picioare si arunc o privire peste mese. Vreo suta de perechi de
ochi se îndreapta spre mine, curiosi.
- Dragi tineri! rostesc eu încet, daca pâna acuma, orice greseli, pe care
le-ati comis, au fost iertate de parinti, care au avut pe umerii lor toata
sarcina, de acum încolo va asteapta un judecator mult mai sever, care nu
iarta nimic. Acest judecator este viata. Orice pas gresit se plateste iar
câteodata foarte scump. Priviti bine înainte de a face un pas, sa nu gresiti
calea cea justa, calea onoarei, a iubirii între voi, a iubirii parintilor, a
neamului nostru greu încercat. În familie sa gasiti puterea si curajul necesar,
pentru a învinge obstacolele ce va vor iesi în cale. Nu lasati caminul pustiu.
Dati-i viata din viata voastra. Priviti în jurul hotarelor noastre. Sunt neamuri
care ne jinduiesc pamântul. Pentru a-l pastra întreg, asa cum l-am primit prin
legamânt, din stramosi, trebuie sa fim tari, hotarâti, sa-l umplem cu vlastare