Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

orice rezistenta în contra rusificarii totale, a anexarii apoi, pe care o
pregatesc indivizi streini, prin sânge, de istoria neamului românesc: Luca
Laszlo, Ana Pauker, Samuel Tescovici, Zoltan Kling, Ambrus Koloman,
Steiner, Mois...
Se apropie Adormirea Fecioarei, 15 august, si ruga din satul meu ma
cheama afara, la hora de la Cruce. Puterile însa ma parasesc. Capul greu ma
trage spre pamânt.
Prânzul ne aduce, din nou, apa tulbure si un bot de mamaliga de
culoare albastra-vinetie. Ezit sa o înghit, dar mi-e atât de foame! O duc la
gura si încep sa o mestec. Simt între dinti bucatele de nisip ce scârtâie. Parca
ar fi piatra macinata, sticla sau ceva asemanator. Hrana condamnatului la
moarte.
Sa o înghit, sa o arunc Foamea ma chinuieste si o las sa cada în
stomacul gol.
Pazesc din ochi crapatura care-mi ascunde comoara. Mâinile pipaie la
intervale scurte fierul rece, care-mi da fiori fierbinti. Îl scot afara, îl pri vesc
lung, cu nesat, îl strâng în palme, bucati de moaste sfinte, iarba fiarelor,
facatoare de minuni. Îl asez din nou la locul lui, cu teama si nadej de
deopotriva.
Cine va putea sa-mi deschida zavoarele Nerabdarea ma misca în
spatiul celor câtiva pasi. Fiecare întoarcere ma poarta spre groapa moastelor.
Ma apropii iar, ma aplec si degetul aratator, ajutat de cel mijlocar, prinde
fierul. E rândul lui Viorel. Cheia va prinde aceleasi forme, sub calcâiul
bocancilor.
Ascult linistea de afara si potrivesc loviturile cu pasul cadentat al
gardianului, care se plimba.
Loviturile pornesc din nadejdi înfrânte. Dumnezeu ma va scapa.
Simt deodata dureri scurte, care-mi strâng stomacul în chingi cu fiecare
aplecare. Durerea ma prinde mai puternic. Stropi de sudoare mi se preling
pe frunte, spre coltul buzelor si cad pe gât, pe piept, de-a lungul corpului.
Capul devine greu, ochii îsi pierd lumina în umbre dese, tot mai dese.
Bocancul se îngreuiaza, o povara în mâinile înclestate si ameteala ma
cuprinde. Se învârteste mormântul cu mine si simt cum mi se stoarce
puterea. Naduseala îmi spala obrazul si sterg, cu mâneca hainei, pometii
subtiri ce ustura.
Nu se poate! Trebuie sa înfrâng durerile trupului ce pare a se prabusi.
Nu este el oare robul vointei O cere dorul de viata, chemarea izvoarelor,