Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

obladuiasca.
Ies din cancelarie, fara sa mai scot un cuvânt, urmat de cei doi
comisari. Pe culoare trecerea era blocata de sute de tineri, asteptând parca
un semnal de la mine. În fruntea lor, prietenii mei de pe stadionul de footbal.
Mi-am dat seama imediat de drama ce plana asupra lor. Eram constient
ca numai eu puteam sa împiedic o catastrofa si trebuia sa o fac repede. Ma
opresc o clipa, sa privesc aceasta multime prea agitata si ma adresez ei: - Va
rog…putin loc…sa trec… Voi reveni…
Nu stiu daca promisiunea mea de a reveni i-a linistit, ca, în clipa
urmatoare, câte unul, câte unul se da la o parte, facându-mi loc sa trec. Cei
doi comisari, albi ca varul, se lipeau de mine, pentru a evita ceva. Interventia
mea le-a redat curajul.
Drumul pâna la poarta de iesire a fost lung. A durat, parca, o vesnicie.
Ajuns la poarta ma opresc, ma întorc spre tinerii nedumeriti, în ultim salut.
Mi-i reamintesc înca, opriti în pragul portii, neputinciosi.
Prin ei, mi-am învins slabiciunea si am prins curaj pentru cele ce vor
urma.
Nu profesorii, colegii mei, mi-au aratat calea de urmat, ci acesti tineri,
care, în scurta vreme, cât am trait împreuna, mi-au dat sublima bucurie de
a-i fi câstigat ideii ca neamul lor se gaseste la mare primejdie. Asa s-a
reflectat, în inima mea, atitudinea lor. Pentru ca, fara echivoc, era vorba de o
atitudine clara.
De doua luni, de când predau cursurile, nu am reusit sa le vorbesc
decât de vreo doua ori mai de aproape, sa le împartasesc grija mea.
Topliceanu (partidul) nu mi-a permis mai mult, dar, în scurtul timp, am
reusit sa le trezesc sensibilitatea lor si sa le deschid cartea istoriei, în care
fiecare sa-si gaseasca rostul.
Pe strada, între cei doi comisari, cunoscutii ma salutau în treacat,
ignorând ce se petrecea cu mine.
La Siguranta sunt primit cu un zâmbet de usurare. În sfârsit în
«securitate».
Seful sigurantei, ca toti ceilalti, de origine dubioasa, adica alogen, dupa
ce ma invita foarte politicos sa iau loc, intra direct în subiect.
- Domnule Verca, te-am chemat aici în conditii putin protocolare, sa-ti
atrag atentia, în mod serios, asupra activitatii d-tale, daunatoare reconstruirii
tarii, dupa atâta stapânire a violentei si a oprimarii clasei muncitoare. Avem
numeroase denunturi, de la «oameni pasnici», îngrijorati de agitatiile d-tale