Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

pregatim pentru durata, sa câstigam tot neamul la aceasta pozitie de
rezistenta contra bolsevizarii.
De-acum primavara începe sa-si arate fata în culori. Zapezii de ieri îi ia
locul iarba verde, florile de tot soiul, de la margarite pâna la ciubotica
cucului. Era o deosebita placere sa colinzi drumurile, cararile de munte,
devenite iar primitoare.
Am luat-o pe jos pâna la Plugova, la Cristescu. Am auzit de el,
nazdravan cum era, dar nu l-am vazut niciodata. În razboiul din rasarit s-a
purtat ca un erou. Era legionar si n-au tinut cont de ispravile lui, de partea
lui de sacrificiu. Se oferea mereu voluntar pentru incursiuni periculoase, de
unde putini se întorceau. El lupta împotriva comunismului, asa cum l-a
învatat Codreanu, care i-a aratat dusmanul de moarte. Era lupta lui, era pe
adevarate baricade.
L-am gasit în atelierul lui de tâmplarie. Un brad de fecior. Fruntea lata
si dreapta. Privea în ochi, gata sa sara ca un arc prea încordat.
- Ce dor va aduce pe la noi
Spiru Blanaru, care ne însotea, ia cuvântul.
- Camarazi veniti din Germania sa ne întareasca judetul. Ai auzit poate
de profesorul Filon Verca Ti-l prezint, împreuna cu camaradul lui, Ion,
deocamdata.
Când mi-a prins mâna într-a lui, credeam ca mi-o sfarâma. A pus toata
forta strânsa de ani din lucrul lemnului, ca si când trecea un examen decisiv.
- Ma bucur mult ca va cunosc, am aflat de mult de dvs.
- Si eu te cunosc, chiar bine! Nu ai fost la Baile Herculane la tabara de
munca, când a venit generalul Cantacuzino-Granicerul sa ne viziteze
- Da, am fost! Dar nu-mi amintesc de dvs.
- Desigur, eram prea multi atunci. Acum suntem mai putini, o sa ne
cunoastem mai bine. Dupa ce i-am expus rostul venirii noastre pe aici, îl
întreb de situatia plasei.
- Prea multi nu suntem! Razboiul a cules multi dintre noi. Mai deunazi,
un camarad de mare valoare, Enache Fenesan, a fost ucis de soldati rusi,
beti, în gara Mehadia. Era student la Medicina, nadejdea parintilor. Era fiu
unic. Mai avem un prieten bun, un luptator deosebit. Cam imprudent, însa
un mare român. E comandorul Domasneanu din Iablanita. Locuieste într-o
vila, deasupra garii Baile Herculane. Ati auzit de el, poate La nunta unei
nepoate a jucat hora legionara cu tot satul. Sotia lui e tot atât de hotarâta,
mai discreta însa. Ar fi bine sa-l vedeti, sa-l mai astâmparati.