Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

esemnare. Ea este si început de drum, dupa atâta amar, un apel la ultima
energie si o evocare a comorilor ce trebuiesc aparate cu orice pret.
M-a zguduit tot ceea ce am lasat în satul meu, acasa. Negeia
(sarbatorirea hramului bisericii), hora la cruce, strana bisericii, Sfântul Ion,
cu praznicul mare în casa mea si oaspeti ca Iancu, Ilie, Patru... Acestea sunt
comorile mele, îngropate adânc în sufletul meu, o data cu satul în care nu
voi mai avea dreptul sa poposesc. Satul în care am crescut si unde i-am
lucrat pamântul în claca. (Claca era atunci când mai multi vecini se adunau
sa lucreze pamântul unuia si apoi, pe rând, pamântul tuturor participantilor.)
Asa au fost zilele mele de coasa, când ma duceam la vecini si-i adunam
apoi pe toti la mine, taran si eu ca ei, din zorii zilei pâna-n amurgul obosit.
Lucram cu ei 16 ore pe zi, tot atâtea ore de farmec si veselie. Asa petreceam
vacantele mele si asa m-am legat adânc de tarina si oamenii din sat. Cântam
cântecele cu flacaii dn sat si nu era cântec nou sa nu-l cunosc. Învatam vara
toate cântecele iesite în timp ce eu eram la scoala. Îmi placea sa le cânt ca ei,
fara nici o înfloritura.
Azi am retrait momentele serilor de vara, seri de vacanta, asa cum s-au
sapat în mine, asa cum vor ramâne cât timp voi mai rataci pe aceasta lume.
Am adormit asa, ca-n fânul de la Bracila, în muzica de tântari si
privighetori.
Soarele era sus când am deschis ochii. Nu mi-a ajuns noaptea si mai
taiam o felie din ziua lunga de vara, ca pe vremea când eram copil.
Saptamâna se apropie de jumatate. Va trebui sa ma pregatesc de drum, ca
mama ma crede pierdut si se va strânge si ea de deznadejde.
Înca o zi trecuta. Seara, îl rog pe batrân sa se duca a doua zi la târg si,
cu banii primiti de la Patru, sa-mi cumpere niste bocanci solizi, un briceag si
un kilogram de zahar. Ma gândeam mereu la plecare, nu ma tinea inima pa
loc. Bucuria de a întâlni pe mama si pe camarazii mei îmi aprindea parca
talpile.
Joi, mosul îmi aduce de la târg cele cerute. A platit un pret mai bun, ca
altfel era greu de gasit. Voi pleca mâine si voi ajunge sambata pe înserat
aproape de casa, mergând zi si noapte. Ziua, însa, e multa lume si toata
duminica, când tarina e pustie, as putea pasi nestingherit.
Accept ideea mosului, care-mi va permite, pâna atunci, sa mai recâstig
forte si sa-mi vindec ranile.
Joia trece repede, dar vineri nu-mi mai gasesc astâmpar. Stateam ca pe
spini si numaram ceasurile prea lungi. Pe înserat, mosul îmi taie nerabdarea: