Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

depindea unitatea Miscarii, elementul cel mai puternic, care poate sa
mobilizeze cu capacitatea ei de jertfa, de hotarâre toata rezistenta
româneasca dezorientata. Viitorul îi va aproba sau îi va condamna actiunea.
Noi avem datoria sa-l urmam, constienti ca, uniti în jurul lui, vom învinge
orice vrajmasie.
El gândea mai mult decât ne putea spune. Îi citeam în ochi, în suflet.
Parca voia sa strige: «Strângeti tot poporul în jurul unei credinte si nu-l
lasati sa piara în disperare. Înca nu e pierdut totul. În fata lui Antichrist, se
va ridica o alta lume daca va mai crede în Dumnezeu. Voi fiti ostasii ce
salveaza steagul, în jurul caruia toata nadejdea româneasca, crestina, sa se
regaseasca în momente de grea cumpana. Nu-l lasati sa cada în disperare, va
fi mai rau atunci. Mentineti scânteia rezistentei în sufletul lor! Împartasiti
soarta cu ei, ca dusmanul sa nu va sparga, sa nu va împrastie».
Ce puteam face noi, o mâna de oameni, în fata colosului ce se pravalea
peste lume în proportii apocaliptice Sa întretinem vie flacara românismului,
sa formam un orizont de calauza în întunericul ce va înghiti lumina. De aici
va porni poate odata rascumpararea.
Ne coplesea misiunea. Noi eram atât de putini, de slabi, ca multi ne-au
privit cu îngaduinta si cu un zâmbet retinut de ironie: «pacat de ei».
Domnul Iasinschi si Corneliu Georgescu, în sala de mese a baracii din
Breitenfurth, îsi iau ramas bun de la noi. Pentru Badia Corneliu Georgescu,
despartirea e foarte grea. Batrânul luptator, care a trait începuturile Miscarii,
ne privea ca pe niste copii ai lui. Un fascicol al inimii lui se smulge, se
întoarce în Poiana Sibiului, de unde chemarea Capitanului, cu douazeci de
ani în urma, l-a rascolit. Cuvântul lui sfârseste în lacrimi, cuprins de emotie.
Un alt început, pentru multi, poate, fara întoarcere, îi mângâie amintirile.
Vremurile-s dure acum, si el le simte. Din sufletul lui ne desprindem.
Durerea lui e durerea de parinte ce-si trimite feciorii la lupta…
M-a impresionat mult despartirea de el. Am plâns cu el. Ce poate fi
Presimtirea unei despartiri de viata În fiecare din noi, tineretea îsi afirma
dreptul, nici unul n-a renuntat la ea, dar pentru a o mentine asa cum merita
sa fie, ne înclestam cu moartea ca sa i-o smulgem. El simte mai mult ca noi,
viata lui a fost o vesnica înclestare. Nu ne descuraja emotia lui, trecutul îi
era prea viu. A pus în noi nadejde, dragoste si teama. Graitul lor i-au smuls
lacrimi. Amintirile toate le regasea în hotarârea noastra.
Decembrie îsi începe drumul lung de iarna. La noi o fi zapada, ger
Costumele erau prea subtiri sa reziste la munte: uniforma militara româna,