Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

explodeaza flacaul, într-un hohot de râs.
- Da bine le-ai mai facut-o! completeaza batrânul.
- Dumnezeu, dragul a fost mai tare! îsi da cu parerea maicuta,
facându-si semnul crucii.
- Si acum, ce planuri ai se îngrijoreaza mosul.
- Sa ajung mai întâi aproape de casa si-apoi voi vedea!
- Stii ce, dl. Filon Eu as zice ca ar fi mai bine sa treci dincolo, ca aici
nu-i mai de trait. Nu mai suntem siguri pe ziua de mâine. Pe noi tot ne
forteaza sa ne întoarcem acasa, la rusi. Mi-e teama ca, într-o zi, ne închid în
vagoane si ne trimit ca pe nemti. Cine poate sa-i opreasca Guvernul ne-o
vândut lor, pe motiv ca suntem cetateni sovietici. Pe multi i-au dus cu forta
si nici noi nu stim cât om putea scapa. Se vorbeste iarasi ca vor sa ne
strânga. Sa stai la noi Cu draga inima, dar daca, într-o buna zi, fereasca
Dumnezeu, vine nenorocirea si te prind din nou! A treia oara nu mai va fi
scapare! Un nepot al meu ar putea sa te duca pâna la granita, ca asa au mai
trecut si de ai nostri în Sârbia, Tito nu-i da înapoi si va aranja trecerea. Nu te
mai duce acasa! O sa vina maica d-tale aici sa te vada. Pe drum, pâna acasa,
ti se pot întâmpla multe. Si-apoi, daca te vei hotarî s-o faci, sa nu mai
întârzii, ca se face culesul, se taie tarina si va fi mai greu atunci sa te apropii
de frontiera, pe câmpul descoperit! De aici nu-i prea departe. Plecati
noaptea, cu nepotul meu, care te va duce pâna te va trece dincolo!
Cât de bine vad, simt batrânii solutiile unice. Avea atâta dreptate. Tot
acolo va trebui sa ajung si eu. Gândul însa îmi îndeparteaza strainatatea. Ea
îti curma zilele, atât este de cruda. Daca ar fi de ales între codru si pribegie,
as alege, fara ezitare, codrul. Închisoarea Ea este sfârsitul unui ideal care
mi-a cuprins toata tineretea.
Daca nu voi mai putea continua lupta, voi ajunge tot acolo. Dar… cât
de crunt e pretul desprinderii de acest pamânt, de toti cei ce îndura pentru el.
Batrânul mi-a atins o coarda ranita acum sapte ani de zile.
Cât as mai putea face, aici, în fata colosului care a înghitit neamul cu
tot cu istorie si azi, nestingherit, îl digera, îl consuma
Dar daca ma înstrainez, as putea face mai mult Dincolo, camarazii
ramasi din 1941, goniti de Antonescu, pregatesc, poate, dezrobirea.
Cu ei alaturi, as putea face mai mult… si-apoi… un sol venit dintre
ruine îi va zgudui si-i va decide mai curând la actiune.
Eram naiv, dar curat în tot ceea ce îmi închipuiam, din tot ceea ce
doream, mai degraba, sa fie. Mosul avea prea multa dreptate, dar ma