Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

pentru o captura mai importanta, totul parea linistit. Din nou alte patrule, de
asta data mixte, cu agenti si jandarmi, traversau padurile, în cautare de
prada. În fata acestor miscari, am mutat salasul adânc în vale, în tufisul des
si înalt, ce pierde si fumul prin frunzisuri. Asa ne-am pierdut urma, o vreme.
În partea dreapta a livezii, venind dinspre vârf, pe valaul ce duce la cabana
noua, padurea era deasa, de nepatruns. Cum aveam mestesugari, am început
sa sapam loc de fundatie. Ion, rotar de meserie, si cu finul, priceput la toate,
pregatesc temelia din tulpini de fag, asezati cruce si o înalta pâna la brâu.
Apoi lemne crapate în felii si asezate în triunghi, de o parte si de alta, îsi
înalta acoperisul. Cum în livada mai ramasesera cinci clai din anul trecut,
fân uscat, îngradit în tarcuri, îl caram gramezi legate cu funii, o claie
întreaga, si-l azvârlim deasupra, în loc de sindrila. Deschizatura din fund,
cladita cu lemne si feriga, iar în fata, totul deschis, ne servea de intrare. În
mijlocul colibei facem din bolovani o vatra de foc, iar pe margini amenajam
paturi din feriga. La dreapta intrarii, baietii au instalat mitraliera pe o furca
împlântata în pamânt, ce ne tinea loc de câine.
Noaptea, când si pasarile si apele dormeau, departe, cale de patru
ceasuri de sat, rabufnea valea în ecou prelung, când cateaua începea sa latre
de proba. Luceau ochii mai mult ca focul din vatra, privind scânteile ce se
pierdeau în întuneric cu tunet de furtuna.
Mitru si Ion, sergenti în armata, comandanti de mitraliere, se întreceau
la montarea si demontarea armei. O frecau în fiecare zi, o ungeau, o
mângâiau cu atâta ardoare, parca ar întreba-o de nu-i lipseste ceva. Mitru,
lacatus, îi poarta seama, iar Ion cu functionarea ei. Formau o pereche ideala.
Deopotriva de curajosi. La alegerile din noiembrie 1946, în Caransebes,
asista si ei la felul cum comunistii, reprezentati prin refugiati basarabeni de
origine rusa, evrei, unguri, sârbi, care s-au înghesuit în prima linie, sa profite
de circumstante pentru a se catara în ierarhia partidului recent inventat,
terorizau lumea. Alaturi de ei, desprinsi de tragedia poporului român, s-au
îmbulzit lichelele, periferia partidelor, transhumanta obisnuita, apoi
vânzatorii de meserie, care se ofereau la orice serviciu, dupa prima panica.
Ion si Mitru, vazând aceasta batjocura, dar mai ales lasitatea multimii, s-au
hotarât sa raspunda singuri, asa cum le cerea mândria de stapâni pe acest
pamânt. Împreuna cu un prieten, de o seama cu ei, si-au procurat
pistoale-mitraliere, cu câte 3-4 încarcatoare fiecare, si, mascati cu sumane
lungi sa poata ascunde armele, coboara spre centrul orasului, unde era sediul
partidului. Tevile apar negre si focul rapait înspaimânta adunatura. În câteva