Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

transformata azi în puscarie. Ferestrele au primit gratii, ce ascund în dosul
lor libertatea atâtor fiinte. Doua birouri de «primire» cu canapele tapitate în
piele. Pe mese, trântiti, vreo zece militari îmbracati, asteptându-si seful sa le
dea de lucru.
Erau orele trei si jumatate când am ajuns. Servii, treziti din somn, ma
împresoara cu priviri amenintatoare. Chipuri de brute, obisnuiti cu
asasinatele «accidentale». Pe câti or fi chinuit pâna la limita durerii, câte
urlete de salbateca tortura n-au umplut de sadica satisfactie aceste fiare cu
chip de om, iesite din jungla «partidului muncitoresc» Se apropie de mine
cu pumnii strânsi, gata de atac.
— Asta-i S-o terminam mai repede cu el! Ne-a tulburat somnul!...
— O sa plateasca tot, dar mai întâi lasati-l sa-si descoase gura. Sa-i
strângem si pe ceilalti! intervine seful.
Costumul meu uzat si opincile învechite le mareau mai mult furia,
dispretul, exprimate mai pe întelesul lor, printr-un scuipat gras pe covorul
nou, covorul unei familii de români, goniti din avutul lor. Îmi apar în fata
figuri de gangsteri, din filmele americane, pe care le-am vazut când eram
elev si care mi-au inspirat teama si repulsie. Acum îi vad aievea. Ma
înconjoara, scot pistoale, bastoane... Un singur semnal le-ar fi fost de ajuns
sa-si potoleasca setea de crima, instinctul de bestie.
În fruntea lor, militari de ocazie, se gasea comisarul Anghelescu, înalt,
slab, desirat. Fost sef al Sigurantei pe timpul lui Armand Calinescu,
cunoscut prea bine de atâtia legionari, chinuiti în beciurile carliste, azi sluga
supusa noilor stapâni, gata pentru alte crime. Se apropie de mine cu un
zâmbet felin, sigur de el, savurând deja triumful.
— Tu ma cunosti pe mine Numai asa, sa ma puna în tema.
Tac si-l privesc în ochi, mai hotarât ca el sa-i încurc mecanismul prea
bine pus Ia punct. De acum va începe hora!
— Nu vrei sa vorbesti Parca am mai facut cunostinta o data Nu-ti
mai amintesti Desigur, atunci erai oaie blânda, n-ai facut nimic si nici n-ai
avut vreo arma în viata ta! S-au schimbat multe de atunci. Nu vei mai putea
sa ne duci asa usor de nas!
Mi-aduc bine aminte. Era în decembrie 1945, în preajma Craciunului.
În urma unui comunicat al Ministerului de Interne, Teohari Georgescu, alias
Burah Tescovici, alt român «neaos», vor fi scosi de sub urmarire toti acei ce
se vor prezenta de buna voie, vor depune armele si vor renunta la orice
activitate ostila regimului. Am coborât si eu de la padure si acelasi