Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

contact, adevarat acum. O jumatate de ora dau semnalul, ascult, îl bat din
nou si iar ascult. Nimic! Conditiile de receptie foarte dificile, iar emisia nu
mai fericita. Cu regret, renunt si-l împachetam în sacul lui; special tapitat
pentru socuri. Cu accesoriile, cântarea 18 kg, nu prea greu de purtat. Îi
sapam o mica groapa si-l ascundem pe un pat de frunze, înainte de a-l
acoperi cu grija. Lucrul odata terminat, ne împrastiem fiecare într-o directie,
cu consemn de întâlnire în patru ore în acelasi loc, cu vestile culese.
Busolele ne servesc de ghid, si fluierul, semn de recunoastere. Dupa timpul
stabilit, ne regasim din nou, fiecare cu prada lui.
Nici o urma de cei doi, în schimb s-au gasit sacii de dormit, care în
realitate erau sase halate de infirmieri, albe, pentru camuflajul în zapada.
Foaia de cort, nici de leac. La fel nici o urma de munitii. Facând bilantul,
constatam ca, în afara de hainele de pe noi, mâncare pe trei zile, o leaca de
dinamita, n-avem nimic altceva.
Gustam din nou câte cinci bucatele de pesmeti, o felie de sunca, lata cât
o rondea de salam si completam totul cu…apa de munte. Pe când mâncam, o
rafala de arma rasuna pe culme.
- Ce-ar putea fi
- Cei doi, pierzându-si rabdarea, în loc de semne conventionale, s-or
servi de pistolul mitraliera, spune Nicu.
- Cea mai mare prostie e de a alarma regiunea prin focuri de arma, ca
sa-ti anunti camarazii. Eu nu cred ca ar face asta. Cred mai degraba ca li s-a
întâmplat ceva grav. Ne-ar fi gasit de atunci, ei pe noi sau noi pe ei!
Cadem toti pe gânduri. De trei zile de când ne învârtim în cerc închis,
nu stim nimic din ce se întâmpla în afara noastra. Prezenta noastra a fost
poate semnalata, iar jandarmii nu vor ramâne cu bratele cruce.
- Eu zic sa nu mai pierdem vremea! Îngropam tot ceea ce nu putem
duce, si sa iesim din zona de cadere.
Toti sunt de acord: în câteva clipe parasutele ce ne-au servit de cort
dispar sub pamânt, cu frunze si crengi deasupra.
Alaturi îngropam si hainele civile, ce fiecare le pastrase pentru orice
nevoie. Ramânem toti militari, cum am cazut, camuflarea e mai buna.
Ni s-a taiat pofta de mâncare, dar nu într-atâta sa ne-o potoleasca.
Pastram cu noi bruma de bucate, aparatul si…Ion ca sef de sabotaj, în
loc de merinde îsi umple sacul cu o caramida de 4 kg de dinamita, o mina
pentru cisterne, câteva capse cu întârziere, chibrite speciale. Vorba ceia, sa
nu-si auto-desfiinteze sectia.