Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Dupa cinci minute, sunetele se opresc, terminând cu litera K, invitatie
la emisie. E rândul meu sa emit. Prind butonul tasterului, îl strâng între cele
trei degete sa-l strivesc si încep sa bat.
Nu stiu ce bat, nu ma pot asculta. La scoala aveam posibilitatea sa
ascultam propria emisie, s-o corijam, acum însa totul era în gol. Numai dupa
pipaitul degetului simteai ca bati, calitatea sunetului însa, nu se distingea
decât la capatul celalalt. Dupa alte cinci minute, îmi opresc respiratia sa
ascult. Poate m-au auzit. Minunea s-a savârsit! Dincolo aud continuarea OK
si invitatia de a transmite telegrama. Le raspund cu înfrigurare QTC si fara
sa astept raspuns încep sa bat textul cifrat. Dupa zece minute ma opresc sa-i
întreb daca ma urmeaza. Un scurt OK si K ma invita sa continui.
Nu stiu cum am facut, dar simteam sudori ce se preling pe tot corpul,
pâna la calcâie. Ion învârtea de zor la capra, iar mosul, îngenuncheat, cu fata
spre cer, multumea lui Dumnezeu pentru împlinirea minunii, în casa lui.
- La capatul celalalt nu-i Comandantul
- Da! Mosule, ne aude, ne raspunde, parc-ar fi în fata noastra!
Privind batrânul mai de-aproape, vad doua lacrimi mari strânse în
coltul ochilor, gata sa se rostogoleasca. Emotia ne-a cuprins deopotriva
nepregatiti. Era prea frumos ca sa ne dam seama ca-i aievea.
Toata emisia a durat mai bine de o ora. Am luat rendez-vous peste doua
zile, sa le transmit restul textului.
- Cum e posibil sa vorbesti pe degete, sa te întelegi la asa de mare
distanta reia mosul nedumerit.
- Alta minune, mosule! De-acum intram în faza minunilor. Minune ca
ne mai gasim în viata dupa atâtea câte am patit, minune va fi daca poporul
nostru va supravietui atâtor lovituri din afara, dar mai ales, dinauntru.
Asa ne-am lungit vorba pâna în zori; nimeni nu mai avea somn.
Batrânul nu-si mai gasea locul. O fericire necuprinsa l-a patruns. Trebuia s-o
împartaseasca cuiva. Noi, ca el, simteam aceeasi nevoie, depasiti de
evenimente. Suntem a treia echipa, din zece, care a luat legatura cu vârful
rezistentei.
A doua zi nu ma mai tine bucuria, Ion Constantin trebuie sa afle ca am
reusit sa facem legatura cu conducerea. Sa primim dispozitii sa explicam
situatii care sa fie folosite în lupta fara mila. Dupa vreo zece zile ascult la
Radio «Donau» cuvântul Comandantului adresat tarii. Textele trimise au
format elementul de baza, cunoasterea în amanunt a tot ceea ce se întâmpla
în tara.