Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- În sfârsit, ati devenit si voi mai rezonabili! Ce câstigati asa în afara de
lege Veniti cu noi sa reconstruim tara, care are nevoie de brate tinere,
proaspete. N-o sa ne urmarim toata viata.
- Nu noi am cautat-o. Am fi preferat sa fim liberi în tara noastra si
crede-ma, o iubim tot atât de mult ca si ceilalti!
- Nu-i vorba de asta acum! Va cunoastem bine. Tara se poate sprijini pe
voi!
- Fara nici o îndoiala!
- Acum, pentru ca totul s-a aranjat, continua el, în timp ce-mi întinde
buletinul de populatie, am si eu o meteahna, desigur o deformare
profesionala, o curiozitate, pe care n-am putut s-o satisfac. Te-am cautat
peste tot, pe unde poate nu te-ai gândit si niciodata nu ti-am dat de urma.
Unde ai stat, domnule, atâta vreme
- O confidenta merita satisfacerea unei curiozitati: la mine acasa, d-le
inspector!
- Acasa Nu-i posibil! în timp ce cauta din ochi un comisar, ce-si facea
de lucru prin birou.
- L-ati cautat vreodata la el acasa
- Nu! D-le inspector, nu l-a cautat nimeni! La el acasa, un om fugar de
atâta vreme, e ultimul loc unde s-ar putea ascunde!
- Iesi afara, dobitocule!
Si eu m-am gândit la fel ca el, dar cum stiam ca riscul era mai mic la
mine, am încercat-o. Desigur, în afara de mama, nimeni nu m-a vazut. M-a
crezut Putine sanse! În orice caz, am câstigat prima partida, de o maniera
putin obisnuita.
Am plecat de aici, am luat trenul, ca omul fara o grija. Lugoj-halta
Petrosnita, de unde am plecat acum patru ani. Caransebes! Doua minute.
Lume multa urca în trenul ce-i va semana pe traseul vaii Timisului, pâna la
Orsova.
Era pe înserate; asezat pe o banca, într-un colt cam întunecos, cu
palaria atrasa pe ochi, asteptam ca trenul s-o ia din loc. În sfârsit, halta
Teius. Alta lume, mai putina, urca. Balta Sarata, a doua oprire, îmi spune
parca ceva. În 1936, dupa absolvirea liceului, am fost un an de zile salariat
la fabrica de mobile, întreprinderea forestiera, condusa de inginerul Kellner.
În gara, cantonierul, socrul lui Ion Popescu, prieten bun, fost coleg de
scoala. Cârpa, penultima statie. Trenul începe de acum sa urce încet spre
Valisoara, gâfâind greu.