Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

portretul omului las.
— L-am lasat acolo, continua Patru. La ora asta, poate i-au si facut de
petrecanie. Îi jurasera pierirea, mai ales, prietenii celor cinci confrati, ucisi
de Ogarca în momentul încercarii de evadare. Cu mâna lui, cu sânge rece,
cinci vieti stinse într-o clipita! Azi, i-a venit si lui rândul sa ispaseasca.
De la Teregova am plecat spre Domasnea, la Spiru Blanaru, cu multa
precautie, însa, sa nu cad într-o cursa. L-am gasit acelasi, gata sa intre în
actiune, îndata ce împrejurarile o vor impune. Pâna la ora asta, el nu era
urmarit. Era un refugiat din Bucovina... ginerele unui legionar, fost sef de
plasa... Profitase de putinul ragaz ce i-au îngaduit evenimentele, sa-si treaca
ultimele examene de Drept, sa aiba o diploma, ca noi toti. Oare ne vor folosi
vreodata aceste diplome Timpul ne va da raspunsul. Pentru mine, cel putin,
diploma mea figureaza deja în albumul de fotografii familiale, albumul de
fotografii care-si pastreaza doar valoarea de amintiri.
Facem împreuna bilantul organizatiei. Deocamdata nimic schimbat.
Totul linistit, iar flacaii cu arma Ia picior. El ramâne mai departe
responsabilul organizatiei pe judet, asigurând legatura interioara si, mai ales,
regionala cu Timisoara.
De aici plecam împreuna spre Plugova, la Gogu Cristescu. Nici la el nu
s-a schimbat nimic. Privindu-ma, zâmbetul lui avea însa o falsa ironie. Voia,
parca, sa-mi aminteasca întâlnirea noastra, când le predicam liniste. Era
multumit ca nu s-a înselat. De acum venise si rândul lui sa actioneze.
Întâlnirea cu comandorul a fost mai graitoare. Si el avusese dreptate!
Mi-a dat sa înteleg ca nu exista un alt limbaj cu «mujicii» decât... acesta,
aratându-mi pistolul. Noile întâmplari îl faceau sa se simta mai usurat. Din
fata lui disparusera «hainele domnesti» – cu care venisem îmbracat la ultima
noastra întâlnire –, iar, în locul lor, a aparut din nou haina taraneasca, curata,
fara poleiala orasului, asa cum o cunoscuse pe vremuri.
— Da! Domnule «taran»! Asa mai zic si eu! De acum ne vom întelege
mai bine. Vom fi mai între noi! Apoi zâmbeste, plin de încredere. De acum,
vom ramâne împreuna, pâna ce dusmanul sau soarta ne vor desparti!...
Citeam pe fetele celor trei luptatori: Spiru, Gogu si comandorul, o
satisfactie interioara. Era expresia unor figuri gata de lupta.
Si au cazut toti, pe rând, unul dupa altul, cu fata la inamic, cu
seninatate, secerati de gloante bolsevice.
Gogu Cristescu a cazut la Baile Herculane, dupa o lupta crâncena,
inegala ca numar, coplesit, fara alta iesire. Spiru Blanaru si comandorul,