Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

plateste scump.
Numele de patrie e înlocuit cu cel de republica populara, iar istoria
noastra începe cu Manifestul Program al lui Marx, acum o suta de ani.
Eminescu dispare din cartile scolare, înlocuit si el de trilogia: Marx, Engels,
Lenin. Se modeleaza istoria dupa conceptii materialiste, sub ochii celor
resemnati sau ai celor ca noi, care am astepta sa treaca furtuna.
— Cuscre! priveste vârsta frageda! Cât prisos de energie, care se cere
folosita. Aceasta tinerete împinsa de geniul raului la destramarea virtutilor
crestine, românesti. E vârsta critica, când se formeaza caracterele. Aceasta
samânta, azvârlita azi, va încolti mâine, în dragoste fara limita pentru neam
si Dumnezeu.
E tineretea care-si cauta afirmarea, e baza care va sustine mâine
scheletul întregii constructii. E vlastarul care are nevoie de lumina multa sa-i
creasca tulpina dreapta si fara noduri. Ea se cere îndrumata, ajutata sa-si
gaseasca cursul firesc spre marele fluviu, care poarta de secole sângele
atâtor martiri. E vârsta care va temelui viata eroului sau a stârpiturilor
morale, vârsta apostolilor sau a renegatilor.
Singuri, în fata acestor vâltori, a atâtor ispite, ce va iesi din ei Ti-o
spun eu. Vor iesi monstri. Copii crescuti în bratele desfrâului, hraniti cu
mana urii, a servilismului. Ei vor înlocui, mâine, organic, elita conducatoare,
streina de acest neam, ce traieste de multe veacuri pe aceste hauri, din
îndurarea lui Dumnezeu si jertfa stramosilor.
În fata noastra se desfasoara o mare tragedie. Copiii cei mai buni îsi
frâng viata sub lovituri, iar cei care i-au smuls din ghearele satanei îm part cu
ei acelasi destin.
Un strat al generatiei noastre, sapat de valuri, se scurma. Noi avem de
ales: sau îi lasam singuri, descoperiti, pânditi la rascruce de raul care le
tinteste sufletul, sau, cu el de brat, pe drumul calvarului, pe drumul crucii,
spre Învierea mântuitoare.
Convingerea mea intima a ales ultima cale. Si nu voi avea sprijin, altul,
decât credinta în Dumnezeu, care nu va seca niciodata, izvorul nadejdii din
inimile curate.
Fratii de Cruce vor ramâne pâna dincolo de moarte si vor lumina valea
celor slabi, amagiti. Nu vom trai din speculari de momente, ci din
framântare si afirmare fara preget, a virtutilor carora ne-am închinat viata.
Nu vom alege calea care ne îndeamna sa asteptam, sa ne nivelam în masa
cotropitorului.