Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

simt ca neamul acesta e în mare pericol, ca trebuie zguduit din resemnarea,
vecina mortii, sa-si apere fiinta. Pentru d-ta, precum si ceilalti, e ceasul
ultim de a va angaja, înainte de a nu fi prea târziu, îi spun eu.
- Si ce crezi ca s-ar mai putea face În fata avem o armata întreaga, o
mare putere de înfruntat.
- Sa nu ne pierdem capul. Va fi mai rau atunci. Sa judecam bine, dar
mai ales sa ne privim în suflet, daca vom fi în stare sa mai sacrificam ceva
din noi, pentru o cauza sfânta, unica, plina de riscuri.
L-am pus pe gânduri. A doua oara când l-am întâlnit, luase contact cu
seful partidului, Cornel Corneanu, vechi liberal de al lui Ionel Bratianu si
fost ministru al agriculturii pe vremea aceea. Pe acest batrân l-a impresionat
hotarârea noastra. Si el simtea acum ca noi. Ne cere sa-l tinem la curent, iar
el, la rândul lui, va contacta prietenii pentru un efort comun. L-a cunoscut pe
Horia Sima, chiar foarte bine, si faptul ca eu eram trimis de el, pentru ei era
încredere suficienta, l-am constatat.
Am vazut apoi pe Nicolae Domasneanu, profesorul meu de latina, om
cinstit si corect pâna la sânge. Când m-a vazut, am citit în ochii lui o sincera
bucurie. Ba mai mult, dorinta lui de a fi util în aceste vremi de rascruce.
Profesorul Enache Ionescu m-a primit ca un parinte. Amarul lui era
identic cu al nostru, dar anii prea avansati nu-i mai dadeau brânci la fapte.
- Când veti avea nevoie de ceva, sa nu ma uitati! insista el.
Acesti profesori aveau relatii în toata mica burghezie a orasului. Prin el
am luat legatura cu fostii ofiteri, acum fara rost. În Caransebes erau trei
regimente: 11 Vânatori de munte, Reg. 96 Infanterie si Reg. II Graniceresc
de garda.
Orasul de la poalele Muntelui Mic, pâna la Corcana, brazdat de
Timisul Repede, era în clocot, în timp ce patrulele rusesti jefuiesc, violeaza,
ucid, tot ce însereaza pe ulite. Realitatea crunta i-a trezit din moleseala
resemnarii si multi erau de acum hotarâti pentru ultima carte ce le-a mai
ramas. Câti prieteni vechi, legionari de seama, nu s-au bucurat de clipa
revederii. Nu le voi cita numele, soarta lor se joaca azi pe o veste fugara. În
ziua în care Dumnezeu va da dezlegarea acestui popor, siluit în toata fiinta
lui, numele lor va figura pe paginile istoriei, goale azi, mâzgalite de creaturi
straine sensibilitatii si numelui de român.
Taranistii lui Stefaniga Niculae încep sa miste si ei, sa se organizeze, în
vederea…unor eventuale…alegeri «libere», pentru a lua în mâini destinele
tarii. Sancta simplicitas! Când se vor trezi, ne vor cauta, dezamagiti, înselati,