Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

între noi!
Eram deja complice, dupa socoteala lui, unde fiecare îsi va avea partea
de câstig. Citeam în ochii lui cursa întinsa. Spera sa-i dea de fir, din care sa
scoata apoi toata legatura noastra cu ei.
Jos ma astepta Rentea, îngrijorat. Stia acum si el cum se întorc cei dusi
pentru interogatoriu. Abia se închide usa în urma mea ca...
— Te-au batut si ma cerceta din ochi peste tot, sa descopere urme
proaspete.
— Nu înca! Ma observa, ma pipaie ca doar vor gasi punctul mai slab.
— Ce te-au întrebat
— Ce mi-au propus mai bine zis. Si în câteva cuvinte îi spun totul.
— De! Stiu si eu! Daca-ti vor da drumul, sa nu te opresti pâna la
granita!
— Asta nu o vor face. Mi-am dat bine seama din privirile furise ale
chestorului. Câinele da din coada înainte de a-ti înfige coltii.
— Si ce ai sa faci Ai sa accepti
— Nu-mi vor da drumul!
Îi spun si lui Viorel, sa vad parerea lui.
— Cuscre! situatia este delicata. În orice caz, tu sa nu te cabrezi pe o
pozitie de refuz, sa nu banuiasca cine stie ce, si abia atunci sa te scuture mai
serios.
— Deocamdata astept fara sa-mi creez probleme suplimentare. Daca au
de gând sa încerce experienta, voi avea tot timpul sa ma gândesc. Dar nu
sunt convins ca n-a fost decât o cursa.
Era târziu, seara. Credeam o noapte linistita, fara chinuitoarele asteptari.
Ma vor lasa sa-mi pregatesc «planul». Scândura moale ne face sa mai
uitam sorocul. Cu miezul noptii însa, din nou urlete de durere, sfâsie
noaptea neagra. De ce cad stelele noaptea în noaptea asta a mai cazut una,
multe Câte oare O spun vaietele stinse cu ultima scânteie de viata.
— Dormi, camarade
— Încerc!
— Ce se petrece sus
— Se cauta adevarul! De câteva nopti, de la jumatatea dinspre zori, se
aud apeluri surde, gemete.
Ziua ce vine ne mai aduce un chirias, mai trist ca noi, dar mai dârz, mai
hotarât, Zarie, cel cu copii cuminti.
Se prezinta fiecaruia dintre noi si nu tradeaza un gest ca ne-am fi