Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Numai daca nu le va veni pofta sa se masoare cu gloata. Daca ar avea
aceasta idee, mi s-ar usura si mie sufletul si obrajii palmuiti.
Printre gratiile celulei privesc castanii uriasi, ce cuprindeau sub
coroana lor toata cladirea. Un zgomot de motor îmi împrastie gândurile.
Masina se opreste în fata portii, ce se deschide ca la comanda si chipul lui
Kling Zoltan, negricios, apare furios. Furia lui ma linisteste. Se întoarce de
la Nemanu. Simt ca nu i-a reusit lovitura, dupa cum spera el. Ma asez pe
patul de scânduri si astept. Nu mult însa, rândul meu venise. Aud deja pasi
pe coridor, care se opresc în fata portii mele. În clipa urmatoare usa se
deschide si un politai furios ma invita sa-l urmez. Opinca, obisnuita cu iarba
cararilor, dublata de frunze moi, calca usor cimentul. Abia ajuns în fata
biroului, ca vocea «sefului», care nu-si mai putea stapâni furia, ma izbeste.
— M-ai mintit ca un porc, miselule! O vei plati scump!
— Nu v-am mintit deloc, d-le comisar. V-am spus tot ce stiam!
— Ne-ai trimis la o coliba unde nu era nimeni, unde n-am gasit urma
de om sa fi stat vreodata acolo!
— Nu ma surprinde deloc ca nu ati gasit pe nimeni. Ei au aflat de
arestarea mea în plina zi si, cum în sat vestile circula repede, au aflat si ei si
nu v-au mai asteptat.
Logica mea îl înfurie mai mult. Ar fi trebuit sa tina seama de acest fapt
elementar.
— Cum v-ati pregatit mâncarea N-am gasit nimic!
— Aveam vase, cratite, oale, farfurii si o caldare pentru mamaliga. Se
vede ca au luat totul, când au parasit coliba!
Vedeam ca nu era un «tehnician» al anchetelor, ca începe sa bâlbâie
alte întrebari, ca si cum ar fi voit sa-mi ceara ajutor.
— Stii ca am fost atacati cu focuri de mitraliera
Baietii îi asteptau si le-au pregatit o primire cum se cuvine.
— Deci, nu v-am mintit! îndraznesc sa-i pun în fata esecul. Din ce în ce
mai furios.
— E banda ta care a tras. Tu i-ai instruit. Tu esti seful si vei plati si
pentru ei!
— Sa fie oare normal sa platesc ceea ce fac altii Dar, cum sunt în
mâinile dvs, eu nu mai am nici un mijloc de aparare!
Ma întorc cu gândul la cei ramasi acolo, la sergentul Ion Brânzei, sef
de mitraliera pe frontul din Rasarit, azi angajat voluntar pe frontul
supravietuirii nationale. Vad parca sagetile de flacari ce strabat padurea în