Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

anunta prezenta. În tacerea neagra, codrul prinde viata. Privighetoarea
maiastra îsi începe melodia, îngânata în concert armonios de celelalte pasari.
Nimeni altcineva, decât doar pâlpâitul de flacari mai tradeaza ascunzisul
nostru.
— Mitre! vom mai sta noi multa vreme asa departe de ai nostri,
tresarind la cel mai mic leganat de frunze îi pun într-o doara întrebarea.
— Camarade Filon, noi nu mai avem de ales. De acum zarurile noastre
au fost aruncate si nu depinde decât de noi cât om putea-o duce.
Una, însa, o stiu, ca vor cadea multi înainte de a ma doborî! Ochii îi
luceau foc lânga foc, în timp ce mâna-i mângâia mitraliera, ca o ultima
nadejde.
— Vom pazi coliba cu rândul, cu toata comoara din ea, îi raspund eu.
— Suntem ascunsi afund în vale, în tufis nu ne va da nimeni de urma.
S-apoi, oaspeti ca dvs., veniti de la drum, se bucura de odihna. Culcati-va ca
voi asigura eu paza! Ma cunoaste mai bine si cateaua.
Ma simteam si eu tare lânga hotarârea lui. Dragostea ne înfratea în
acelasi destin, în bratele codrului plin si verde.
Obosit de drum, ma întind pe patul de feriga, strajuit de ochii lui,
desprinsi parca din focul mare. E noaptea ultimului somn în libertate, lânga
ultimul prieten. Mâine potera va strânge dintre noi, rarind rândurile.
Degetele împreunate cruce ating fruntea, mijlocul, inima si dreapta, semnul
rastignirii si pentru noi, pe când cugetul meu tot se îndreapta spre Cer, spre
Dumnezeu, caruia îi încredintez viata, sufletul, pentru o noua noapte.
Împacat, linistit parca, plec fruntea în asternut, iar visurile hoinare schimba
taina zilei.
Soarele urcase de mult pe cer si privea pe furis, din vârful fagilor,
obrajii îmbujorati de aerul de munte. Mitru era de mult în picioare, poate n-a
dormit toata noaptea, pândind sa nu ne surprinda raul. Iata-l cum frigea niste
jumere ce miroseau de departe.
— Ce faci, Mitrule îl întreb eu, cu ochii la tigaie. Un dejun la padure,
din oua prajite si apa de izvor, era tot la ce visam acum.
— Tare m-ar ispiti si pe mine o gustarica, continui eu ca pentru mine.
Nu stiu de ce ma simt mereu flamând de când traiesc pe aici. Aerul curat
îndeamna stomacul la treaba. Câteva oua sparte peste jumari rumenite, o
mamaliga calda ne invita la masa. Mâncam cu atâta pofta ca-mi lingeam
degetele dupa fiecare îmbucatura. E mester la gatit feciorul sau codrul a dat
atâta gust bucatelor