Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

vor fi striviti fara mila. Singur îti vei alege ceea ce ti se potriveste!
— Dosarul meu, domnule chestor, nu-mi îngaduie sa intru în nici una
din cele doua categorii. Eu sunt deja condamnat!
— Acum sa ne întoarcem la ale noastre. Erai absolut necesar organizatiei
care te cerea afara Ce planuri aveai în momentul reusitei si unde aveai
de gând sa stai Sa treci granita si, în acest scop, cine credeai ca te-ar fi
putut ajuta
— Domnule chestor, eu aveam în fata realitatea imediata: viata de
celula cu regimul care ma dizolva fizic si moral. Gândul ca voi fi târât din
închisoare în închisoare, o jumatate de viata, ma îngrozea. Mintea mea
faurea mereu planuri disperate. Sa ies de aici cu orice pret, chiar cu acela de
a fi împuscat la iesire. O preferam unei vieti petrecute în întuneric. Sa ies
pentru câteva zile, o luna, un an s-apoi orice va fi. O singura data doar sa
mai gust aerul libertatii. Nu ma gândeam deloc sa trec dincolo de hotarul
tarii mele, pentru ca stiam prea bine cât de grea e viata printre streini. Am
gustat-o ani grei, tot atât de grei ca si în celulele unei închisori. Puteam eu
oare sa fiu în legatura cu cineva, în cele sapte saptamâni cât am stat izolat
aici sau dupa ce am iesit Nu! Singur mi-am pregatit conditiile de evadare.
Am împartit cu cei doi, Balanescu si Brindescu, ani de pribegie, de suferinta
si nu m-a rabdat inima sa-i las în urma, sa plateasca pentru mine. Eram sigur
ca represaliile îi va ajunge pe ei.
— Singuri nu o puteati face. Cine v-a înlesnit plecarea si pe unde ati
fugit, pe care poarta
— N-am fugit pe poarta!
— Atunci pe unde Închisoarea are ziduri înalte, nu le puteati trece fara
ajutor din afara!
— Si totusi, peste zid am trecut!
— Cum Din ce în ce mai curios.
— În curtea trupei, unde era si vorbitorul, zidul era ceva mai mic si pe
acolo, prin coltul opus intrarii, fata cu dormitorul trupei, am putut trece. Am
studiat locul bine când ieseam la vorbitor. Mi-am dat seama ca numai pe aici
se putea trece. Si cum atât în biroul trupei, cât si în celelalte locuri din
Tribunal tot detinutii lucrau, m-am straduit sa fiu folosit într-unul din aceste
birouri. Tocmai locul de furier la biroul trupei se gasea vacant si am reusit
sa fiu angajat. Acest lucru îmi permitea accesul în curte pâna seara târziu.
Iata cum s-au petrecut lucrurile. O data ce locul devine vacant, prin
eliberarea detinutului care-l ocupa, plutonierul Florea Ogarca, aduna